Sarmalele, nelipsite de pe masa de Crăciun, au rețete diferite în funcție de regiune

În Dobrogea, de exemplu, unde turcii, tătarii și ucrainenii trăiesc în bună pace cu românii, găsim sarmale din carne de oaie, în care se pun condimente orientale, dar și sarmale din pește.

Cuvântul românesc "sarma" este împrumutat din limba turcă, unde "sarmak" înseamnă a înveli, a înfăşura. Dacă la noi găluştele din carne cu orez pot fi învelite şi în foi de varză, turcii stabiliţi aici folosesc doar foi de vită. Dar savoarea vine de la ingredientele specifice, între care mentă.

Sarmalele turceşti sunt fierte la foc domol în vase din lut. După aproape o oră, sunt scoase, se pun deasupra felii de lămâie şi suc de rodii şi ajung într-un cuptor cu lemne, unde mai stau încă o oră, să prindă aromă. În timp, sarmalele turceşti au devenit un preparat tradiţional în Dobrogea, mai ales că aici sunt multe familii mixte, care serbează Crăciunul.

Sarmalele tătăreşti seamănă foarte bine cu cele româneşti, doar că sunt făcute strict din carne de oaie, care le dă un gust aparte.

În Delta Dunării sarmalele se fac, cum altfel, cu peste. Ruşii lipoveni nu sărbătoresc acum Crăciunul, ci peste două săptămâni, dar fac pregătiri pentru turişti.

Ajungem şi în Italia, unde sarmaua a devenit fel principal chiar şi pe mesele localnicilor sau ale familiilor mixte. Denise Arsenyeva este ucraineancă şi a învăţat să facă sarmale de la mama ei. Acum trăieşte în Italia, cu un român, şi îl învață să aprecieze reţeta familiei.

Sarmalele Denisei seamănă cu cele tradiţionale din România, dar sunt fierte într-un sos care conţine, printre altele, smântână, ciuperci şi morcovi.