Întrebare în presa britanică: „Soțul meu vrea să devină femeie. Ce să fac?”
Femeia povestește că nu știe cum să abordeze această „problemă” și își exprimă temerile legate de decizia partenerului său de viață.
De asemenea, cititoarea mai povestește că își face griji pentru soțul său și pentru viitorul acestuia.
Întrebare: „Eu și soțul meu suntem împreună de mai bine de 20 de ani. Facem jogging împreună, dar întotdeauna a existat o neliniște. Sexul a fost inițial puțin tentant, dar apoi a devenit ceva de evitat. Acum avem camere separate și locuim în zone diferite ale casei. Îi este foarte dificil să împărtășească ceva personal. S-a ajuns chiar în punctul de a nu-mi împărtăși detalii despre petrecerea de 80 de ani a mamei sale! (...) Își dorește să devină femeie. Mi se pare un pic dificil. Cred că bărbații nu pot deveni pur și simplu femei eliminând partea anatomică care îi face să simtă că le definește bărbăția, apoi adăugând silicon în piept. În plus, cred că mulți bărbați în această situație riscă să devină ridicoli. Să te îmbraci (în femeie) este una, sfidarea naturii într-un mod atât de permanent este cu totul alta. Mi-e teamă pentru viața lui. Dacă se operează și ia pastile pentru a deveni o persoană trans, îl va face cu adevărat mai fericit sau va deveni și mai dificil?
Trăim într-un sat mic. (...) Nu mi-am imaginat niciodată cum e să fiu căsătorită cu o femeie, dar acesta ar putea fi viitorul(...). Am renunțat cu mult timp în urmă la orice speranță de a mai avea o viață sexuală, dar atâta timp cât el își va continua treburile, cred că pot accepta orice îmi rezervă viitorul. Ceea ce poartă el nu îmi va schimba prea mult viața”.
Răspunsul The Guardian: Ați scris pe o pagină cu probleme, dar nu v-ați subliniat în mod deschis problema. Dacă doriți sprijin în calitate de partener al unei persoane transgender, acesta poate fi un bun punct de plecare: transgenderpartners.com.
Ceea ce observ este că mi-ai spus despre soțul tău, dar nu despre tine. Cu toate acestea, citind printre rânduri, îmi fac o idee despre tine și care ar putea fi preocuparea ta. (...)Păreți să fiți despărțiți în toate, cu excepția numelui. (...) Oricare ar fi problema soțului tău, el a venit cu propriul răspuns la aceasta. (...) Când te concentrezi asupra soțului tău, funcționează ca o abatere de la tine și de la sentimentele și nevoile tale. Nu spui că ești supărată sau că îi e frică, dar am bănuiala că probabil mânia și frica te-au determinat să-mi scrii. Vorbești despre teama ta pentru fericirea viitoare a soțului tău și asta înseamnă că îți pasă de el, dar și eu mă întreb dacă mai multă frică există în ceea ce te privește pe tine. Cred că s-ar putea să-ți fie frică să fii singură.