Înălțarea Sfintei Cruci 2024. Tradiții, obiceiuri și superstiții

Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită anual la 14 septembrie, este o sărbătoare creștină încărcată de semnificație, care comemorează două evenimente majore din istoria creștinismului legate de crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Primul eveniment este aflarea Sfintei Cruci în anul 326 de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și înălțarea ei solemnă în fața credincioșilor de către patriarhul Macarie al Ierusalimului. Al doilea eveniment este readucerea Sfintei Cruci din Persia, unde fusese luată ca pradă de război, și așezarea ei din nou la loc de cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în anul 629, de către împăratul Heraclius, conform Crestinortodox.ro.

Înălțarea Sfintei Cruci semnifică, în primul rând, biruința creștinismului asupra păgânismului și recunoașterea oficială a creștinismului ca religie de stat în Imperiul Roman. Crucea, instrumentul de tortură și execuție transformat în simbol al jertfei și iubirii supreme a lui Hristos pentru omenire, devine astfel un semn al speranței și mântuirii. Înălțarea Sfintei Cruci în fața credincioșilor simbolizează și înălțarea spirituală a omului prin credință și jertfă, amintind că suferința și moartea pot fi urmate de înviere și viață veșnică.

Ziua Crucii este marcată de o serie de interdicții, obiceiuri, tradiții și superstiții care s-au transmis din generație în generație. Una dintre cele mai importante interdicții este postul, considerat un act de smerenie și pocăință în fața jertfei lui Hristos. Deși nu este un post aspru, credincioșii se abțin de la consumul de carne, lactate și ouă, limitându-se la alimente de origine vegetală. Se spune că cei care postesc în această zi vor fi feriți de boli și necazuri.

O altă interdicție importantă este legată de anumite activități considerate nepotrivite pentru o zi de sărbătoare religioasă. Se spune că nu este bine să lucrezi pământul, să speli rufe sau să faci alte treburi casnice grele. De asemenea, se evită certurile și conflictele, căci se crede că acestea atrag ghinionul.

În ceea ce privește obiceiurile și tradițiile, acestea variază de la o regiune la alta, dar au în comun cinstirea Sfintei Cruci și rugăciunea pentru sănătate, protecție și iertare. În biserici se oficiază slujbe speciale, iar credincioșii se închină la icoana Sfintei Cruci și aprind lumânări. În unele zone se organizează procesiuni religioase, în care se poartă icoane și cruci împodobite cu flori.

În tradiția populară, Ziua Crucii este asociată și cu o serie de superstiții legate de recoltă, vreme și sănătate. Se spune că dacă în această zi este senin, toamna va fi lungă și frumoasă, iar dacă plouă, va fi o toamnă ploioasă și rece. De asemenea, se crede că plantele medicinale culese în această zi au puteri tămăduitoare deosebite.

“Să se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmașii Lui, și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii, zicând:

Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care gonești demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorât la iad, și a călcat puterea diavolului, și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmașul.

O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu și cu toți Sfinții, în veci. Amin.​​​​​​​​​​​​​​​“