Iarba de pe marginea drumului poate fi cheia unor afaceri de succes. Ce se poate face cu ea
Your browser doesn't support HTML5 video.
Asta încearcă să ne învețe oficialii europeni. De pildă, o putem tranforma în hârtie, îngrășământ, sau biogaz. Modelul a fost preluat și de ''Asociata română pentru agricultură durabilă''.
Din proiectul botezat ''Go Grass'' fac parte 8 țări europene: Germania, Spania, Danemarca, Suedia, Olanda, Belgia, România și Ungaria. În patru dintre acestea au fost testate mai multe afaceri bazate pe iarbă, iar modelul a fost preluat și de restul statelor partenere.
În Olanda, de pildă, bălăriile sunt mărunțite, fierte după care este extrasă celuloza din care se fabrică ulterior hârtia.
Ideea a prins și la noi. Soții Georgescu din Comana, județul Giugiu, au o fabricuță unde produc hârtie având că materie primă iarba.
Materia primă se găsește peste tot și nu costă nimic. Poate fi colectată de pe pajiști sau cu ajutorul companiilor care se ocupă cu toaletarea spațiilor verzi. Iar dacă procesatorul vrea o anumită iarbă, o poate cultiva.
Ion Toncea, președintele Asociației Române pentru Agricultură Durabilă: „Suprafața acestor terenuri mărginașe ale drumurilor este în jurul a 13 mii de hectare. Asta înseamnă 40, 50 de mii de tone de substanță uscată, iar din asta obținem 20 de mii de tone de celuloză. Gândiți-vă câtă hârtie am introduce în comunitățile care administrează drumurile.”
La fel de bine le merge și celor care transformă buruienile în proteine pentru animale. Concentratul obținut este benefic pentru porci, pasări dar ajuta și vacile să dea mai mult lapte.
Iarba poate fi transformată și în îngrășământ, care este bun mai ales pentru pentru culturile bio. Silviu Duț a investit în instalații care transformă buruienile în compost. Conținutul obținut are consistența pământului și este bogat în nutrienți.
Silviu Duț, directorul general al companiei: „Putem scoate diverse tipuri de îngrășământ, în funcție de culturi, de ce este în agricultura. Costurile nu sunt foarte mari, de exploatare a mașinii, iar produsul final e un produs de calitate bio cu un cost foarte ridicat pe piață. Undeva de la 100 de euro la 10 mii de euro pe tonă.”
În prezent, aproape 21% din suprafața totală a Uniunii Europene este acoperită de pajiști și arbuști, iar mare parte din această resursă este nevalorificată.