Cine a fost Ștefan Popescu, unul dintre marii pictori români de la începutul secolului XX

Ștefan Popescu a fost un pictor român care a participat la trei ediții ale festivalului Bienala de la Veneția, unde s-a făcut remarcat prin tehnicile folosite pentru realizarea tablourilor.

Ștefan Popescu s-a născut pe 20 ianuarie 1872 în satul Fințești, în comuna Năeni, în județul Buzău.

În 1893, Ștefan Popescu a locuit în Munchen, unde, timp de trei ani, a studiat arta la Akademia der Bildenten Kunste la clasa profesorului Nikolaos Gyzis. Iar în 1900 a plecat la Paris unde a aprofundat noțiuni despre artă.

Pe 3 decembrie 1901, împreună cu pictorul și academicianul român Gheorghe Pătrașcu, a format o comunitate a pictorilor români aflați la Paris, numită „Tinerimea artistică”. Câteva luni mai târziu, s-a întors la București, unde a debutat cu o expoziție de grup la Ateneul Român.

Citește și

Două activiste de mediu au stropit cu supă de roșii o pictură Van Gogh estimată la 80 de milioane de dolari VIDEO

În 1904, după mulți ani petrecuți la Paris, alături de oameni cunoscuți din lumea artei, printre care și Constantin Brâncuși, Ștefan Popescu a organizat în capitala Franței prima expoziție personală. Ulterior, a ajuns să aibă expoziții la  Berlin, alături de Claude Monet și Edgar Degas.

Tot în 1904, a participat la Expoziția Internațională Muncher Secession, unde a fost premiat cu medalia de aur.

În 1905, Ștefan Popescu s-a întors la Paris și a devenit membru al grupului „Cercle des etudiants roumains”. Din grup mai făceau parte: Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pilla și mulți alții.

În timpul unei excursii în Balcic, Ștefan Popescu a rămas impresionat de peisajele de aici, pe care a hotărât să le picteze. În anul 1922, cu ajutorul asociației Cercul Intim, a organizat o expoziție dedicată peisajelor minunate din Balcic.

Printre cele mai cunoscute tablouri ale lui Ștefan Popescu menționăm: peisajele: „Stradă în Maroc”, „Istanbul”, „Turcoaice la fântâna de la Balcic” și „Peisaj cu salcii”. Alte pânze care merită amintite sunt „Crăițe”, „Marină”, „La ocean” și „Peisaj cu mănăstire”.

Ștefan Popescu era și o persoană religioasă, motiv pentru care a realizat picturi cu mai multe biserici și mânăstiri, printre care: Biserica Curții Domnești din Târgoviște, Mănăstirea Golia, Cozia, Hurezi și Polovragi.

În prezent, lucrările lui Ștefan Popescu se află în Colecția Casei Regale a României, la muzeul Peleș și în alte muzee din țară. De asemenea, lucrările sale sunt expuse în muzee din Franța, Germania, Austria, Algeria, Italia, Maroc și Tunisia.

În 1923, pentru activitatea sa culturală, statul român i-a acordat lui Ștefan, Coroana României, în grad de Comandor. Alături de el, au mai fost premiați Jean Alexandru Steriadi, Theodor Pallady și Gheorghe Petrașcu. Iar în 1925, pentru pasiunea sa pentru cultura franceză, statul i-a acordat lui Ștefan Popescu, Legiunea în grad de Cavaler.

Ștefan Popescu a fost unul dintre pictorii apreciați de Regina Maria, care i-a achiziționat lucrări pentru colecția sa privată. În 1935, datorită devotamentului său pentru artă, artistul a fost ales membru de onoare al Academiei Române. 

Ștefan Popescu s-a stins din viață în 1948, lâsând în urma sa un număr impresionant de picturi.