Ce se întâmplă dacă mănânci aur. Pare greu de crezut, dar metalul nobil se află pe lista de E-uri
Galerie foto
Omenirea manifestă de sute de ani un apetit special pentru aur, în căutarea de senzațiilor extravagante pe care le oferă prețiosul metal nobil, scrie Food & Wine.
În timpurile noastre, se mănâncă sushi sau fripturi cu aur, eclere ori gogoși cu foițe de aur, există bomboane cu aur, șampanie și cocktail-uri cu fulgi de aur.
Indiferent de forma sub care este mâncat acum metalul nobil, foițele de aur pur măcinate fin au fost consumate de secole, atât în patiseria europeană, cât și în ceaiul verde japonez.
Orbit de luxul din cocktail-ul tău, te poți întreba, firește: ”Pot să mănânc cu adevărat aur?”. Sau, pur și simplu, ”de ce să mânânc aur?”. Practic, nu are absolut nicio aromă.
Dieteticieinii spun că aurul nu este dăunător pentru organismul uman. Cu o singură condiție: să fie pur. Adică nu poți să-ți mănânci, pur și simplu, verigheta.
„Aurul comestibil trebuie să aibă 23-24 de carate. Nu este același aur pe care îl găsești în bijuteriile tale, care poate avea alte metale și poate fi toxic și periculos dacă este consumat”, explică dieteticiana Alexandra Oppenheimer.
Aurul folosit pentru aplicații comestibile este cunoscut, cel puțin în Europa, ca E-175, denumire dată de Administrația Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) atunci când se folosește metalul ca aditiv sau colorant alimentar. Efectele și siguranța E-175 au fost evaluate pentru prima dată în 1975 și recent reevaluate în 2016 de către EFSA.
Foile de aur trebuie să fie în proporție de 90% aur pur, restul de 10% constând de obicei dintr-un alt metal sigur, cum ar fi argintul pur. Aurul pe care îl ingerezi iese pur și simplu nealterat din organism și nu își va face nimic.
Și asta pentru că aurul este inert din punct de vedere chimic, ceea ce înseamnă că nu se va descompune în timpul digestiei. „Cel mai probabil, aurul comestibil nu va fi absorbit din sistemul digestiv în fluxul sanguin și, prin urmare, va trece prin organism și va fi eliminat ca deșeu”, explică și dieteticiana Cynthia Sass.
Aurul este folosit și în tratarea reumatismului„Dar acest lucru poate depinde de dimensiunea, cantitatea și frecvența consumate”. Și aici cercetările privind aurul ca aditiv alimentar lovesc un ușor obstacol - acel obstacol fiind inexistența oricărei cercetări.
EFSA citează o „lipsă de date privind toxicitatea, puritatea și natura exactă a aurului folosit pe sau în alimente”. Pentru a completa golurile, cercetătorii s-au uitat la plombele dentare de aur pentru a înțelege.
Deoarece aurul a fost folosit în mod obișnuit de zeci de ani în stomatologie, știm că efectele sale asupra organismului sunt, în cel mai rău caz, o erupție cutanată pentru cei hipersensibili la metal. Particulele de aur apar în mostrele de salivă ale persoanelor cu plombe din metal nobil, așa că ar fi sigur să presupunem că acele persoane le înghit și că nu le provoacă niciun rău.
O altă aplicație a aurului ingerat este în medicamente, care au fost folosite homeopatic de-a lungul istoriei, dar și farmaceutic, așa cum este și în tratamentul reumatismului.
În acest din urmă caz, aurul este folosit împreună cu sulful și fosforul ca un fel de sistem de administrare a medicamentului propriu-zis, iar unele studii sugerează că metalul prețios are capacități antiinflamatorii.
Este puțin probabil să-l vezi ieșind...Singurul pericol pe care l-ar putea produce aurul este la nivel de nanoparticule, unde poate fi distructiv pentru celule atunci când este injectat direct în ele, în experimente de laborator. Cu toate acestea, deoarece nanoparticulele de aur sunt prea mari pentru a pătrunde în membrana celulară, această amenințare este aproape inexistentă.
Descoperirile EFSA indică faptul că băuturi precum Goldschlager ar fi putut suspenda nanoparticule de aur în ele, dar din nou, ele nu par să poată face mare lucru pentru tine.
Totuși, probabil cel mai bine este ca aurul să nu facă parte din dieta ta zilnică. „Din moment ce nu este bine studiat, lăsați-l să împodobească mâncarea sau băuturile doar în ocazii rare rare. O masă împodobită cu aur ar trebui să fie un eveniment o dată în viață”, mai spune Sass.
Pe scurt, chiar nu știm prea multe despre ce se întâmplă atunci când mâncăm aur, în afară de faptul că ne face excrementele să fie mai elegante.
Și chiar și atunci, Oppenheimer spune să nu-ți creezi speranțe. „Este foarte puțin probabil să îl vezi ieșind la celălalt capăt, deoarece probabil va fi ascuns în restul experienței tale culinare rafinate”.