Când este Ignatul. Tradiții și obiceiuri în ziua în care sunt sacrificați porcii de Crăciun

Tot în această zi este prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, urmașul apostolilor și patriarh al Bisericii Antiohiei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.

În religia ortodoxă, ziua de Ignat pică în aceeași zi cu sărbătoarea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, dar fără nicio legătură directă cu această tradiție.

Cuvântul Ignat provine de cuvântul latin „Ignis”, care înseamnă foc. Pe timpuri, această zi era una dintre cele mai importante sărbători solare.

Ignatul în 2023 cade pe 20 decembrie, ca în fiecare an, iar ritualul este respectat cu sfințenie de cei care dețin porci. Această tradiție își are originea în tradițiile Romei antice – acest sacrificiu se făcea la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, în numele zeului Saturn. Porcul era considerat întruchiparea acestei divinități.

Și atunci, dar și acum, se respectă câteva reguli clare: tăiatul porcului se face pe lumină, pentru că se spune că doar lumina poate ține la distanță spiritele malefice care pot interveni în sacrificiu.

Înainte de a tăia porcul, locul în care va avea loc sacrificiul trebuie purificat. Oamenii obișnuiesc să tămâieze și să stropească cu apă sfințită locul, ca să înlăture duhurile rele.

Se spune că dacă sacrificarea porcului nu se face în ziua de Ignat, porcul nu mai mănâncă și nu nici nu se mai îngrașă, ci dimpotrivă, slăbește și nu îi mai merge bine.

În această zi nu se fac alte activități în afara tăierii porcului. Nu se spală, nu se coase, nu se toarce lâna și nici nu se mătură.

În mod tradițional, bărbatul este cel care se ocupă de înjunghiatul, arsul și tranșatul porcului, în timp ce femeia se ocupă de prepararea bucatelor tradiționale din porc, de la cârnați, la tobă, pomana porcului sau caltaboș.

Unii oameni cred că atunci când sângele porcului negru este amestecat cu făină el devine leac pentru bolile copilăriei. Cu el se „afumă” copiii ca să fie feriți de răceli, de frică și de alte boli specifice vârstei.

Există multe obiceiuri, tradiții și superstiții legate de Ignat. Înainte cu o seară, trebuie ascuțite cuțitele și se spune că în această noapte porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați.

Se spune că în focul pregătit pentru porc trebuie aruncate ramuri de iasomie, ca să dea șoriciului o aromă bună.

Mai este și tradiția în care după ce este gata de pârlit, pe porc se așează o pătură pe care sunt puși apoi copiii mici. În acest fel, ei vor avea noroc, iar porcul va fi consumat cu veselie.

Pomana porcului este primul preparat care se face după tăierea aimalului. O servesc cei care au ajutat sau asistat la sacrificiul animalului și este mereu pregătită de femei. În unele zone, există obiceiul să se dea de pomană din aceste bucate gătite pentru cei nevoiași. Alții sfințesc carnea gătită la biserică.

În unele zone, se spune că pe tot parcursul zilei de Ignat oamenii trebuie să poarte metal: inele, cercei, monede sau orice obiect încărcat cu energie care să țină la distanță duhurile ostile.

Când porcul e gata, primul care se aduce în casă este căpățâna, iar râtul trebuie să fie înainte, ca lucrurile să meargă bine în gospodărie.

De asemenea, unii amestecă sângele porcului cu mei, îl lasă la uscat și se folosește pentru a afuma copiii care aveau guturai.

Ziua de Ignat este una plină de tradiții și obiceiuri, unele mai cunoscute, altele de-a dreptul înfricoșătoare. Cu toate acestea, tradițiile se păstrează an de an și se transmit cu sfințenie din generație în generație.

Sfântul Ignatie al Antiohiei a fost un lider creștin de seamă în perioada de după apostoli, acei oameni trimiși de Iisus Hristos să răspândească creștinismul.

Sfântul Ignat este considerat un Părinte Apostolic, alături de Clement al Romei și Policarp al Smirnei, datorită rolului său de lider în biserica timpurie și a scrierilor sale care au supraviețuit.

El a fost activ în primele decenii ale secolului al II-lea și a fost martirizat undeva înainte de anul 140 d.Hr.

Ignatie a fost posibil un discipol al Apostolului Ioan, autorul Evangheliei după Ioan, Apocalipsa după Ioan și a trei epistole. Mai târziu, el a fost numit Episcop al Antiohiei, unul dintre centrele timpurii ale creștinismului și orașul unde discipolii lui Iisus Hristos au fost numiți pentru prima dată "creștini", conform Faptelor Apostolilor 11.

Ignatie a scris șase scrisori către diverse biserici din Europa. Mai multe dintre aceste scrisori ar fi putut fi scrise în timp ce era escortat spre Roma pentru tortură și execuție din cauza credințelor sale.

O lucrare numită Martyrium Ignatii este o posibilă descriere a morții acestui sfânt în mâinile romanilor, datând din secolul al X-lea.

Aici, Ignat este descris ca fiind judecat de împăratul roman Traian și aruncat să fie mâncat de animale sălbatice după condamnarea sa. Cuvintele sale finale au fost, se pare: "Permiteți-mi să devin hrană pentru fiarele sălbatice, prin mijlocirea cărora mi se va permite să ajung la Dumnezeu."

Eusebius din Cezareea a raportat că arestarea lui Ignatie și condamnarea lui la pierire în arena romană au avut loc în timpul domniei împăratului roman Traian (98–117). Eusebius, pe motive necunoscute, datează evenimentul în anul 107 sau 108. Scrisorile lui Ignatie conțin singurele informații fiabile despre el, dar doar una dintre ele - cea către biserica din Roma - este datată (24 august), și nici atunci nu se menționează anul.

Ignatie, supranumit Teoforul, era episcop al Antiohiei în timpul arestării sale. Este incert dacă era nativ al orașului. Gândirea sa este puternic influențată de scrisorile Sfântului Pavel și, de asemenea, de tradiția legată de Sfântul Apostol Ioan.