171 de ani de la nașterea lui Ion Luca Caragiale. Viața și opera unuia dintre cei mai mari dramaturgi români

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, scriitor, director de teatru și ziarist român.

Printre cele mai cunsocute opere ale lui Caragiale care au fost și ecranizate menționăm: „O noapte furtunoasă” (1943), „D-ale carnavalului” (1958) și „Conul Leonida faţă cu reacţiunea” (1985).

În 2013 spectacolul „Conul Leonida faţă cu reacţiunea”, regizat de Silviu Purcărete, a primit premiile pentru cel mai bun spectacol și cea mai bună regie la gala Festivalului Comediei Româneşti – festCO.

Viața lui Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut 1 februarie 1852, în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele) din judeţul Dâmboviţa.

A fost singurul copil al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas.

Data de naștere este una controversată. Există și surse care spun că scriitorul s-ar fi născut pe 30 ianuarie.

Caragiale a urmat Gimnaziul „Petru şi Pavel” din Ploieşti (astăzi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova), după care a plecat la București pentru a urma studiile liceale.

În timpul studiilor și-a dat seama că vrea să urmeze o carieră în teatru și, la scurt după absolvire, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, la Clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său, Costache Caragiale.

Activitatea literară a lui Caragiale

Caragiale a debutat în gazetărie la revista „Ghimpele” după care, între anii 1873 -1875 a ocupat postul de redactor și a realizat rubricile „Varietăți” și „Una-alta”, potrivit Agerpres.

Între anii 1878 -1881 a fost redactor la ziarul „Timpul” unde a lucrat alături de Mihai Eminescu, Ronetti-Roman și Ioan Slavici.

În paralel, a colaborat cu alte publicații cunoscute la acea vreme, printre care: „Albina Carpaţilor”, „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Literatura şi arta română”, „Noua revistă română”, „Românul”, „Telegraful”, „Tribuna”, și „Universul literar”.

În 1879 a publicat în revista „Convorbiri literare” piesa „O noapte furtunoasă.” 

Operele lui Ion Luca Caragiale

Caragiale s-a făcut remarcat prin creațiile sale care satirizează locuitorii Capitalei sau ai provincilor de la sfârșitul secolului XIX şi începutul secolului XX.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde opt comedii, o dramă, nuvele, povestiri, momente și schițe, parodii, poezii și publicistică.

Teatru – comedii

„O noapte furtunoasă”;

„Conu Leonida față cu reacțiunea”;

„O scrisoare pierdută”;

„D-ale carnavalului”;

„O soacră”;

„Hatmanul Baltag”;

„Începem”;

„1 Aprilie”;

Drame

„Năpasta”;

Nuvele și povestiri

„O făclie de Paște”;

„În vreme de război”;

„Din carnetul unui vechi sufleur”;

„Un artist”;

„Grand Hotel”;

„Victoria Română”;

„Om cu noroc”;

„Păcat”;

„Norocul culegătorului”;

„O invenție mare”;

„Poveste”;

„Boborul”;

„Noaptea învierii”;

„Baioneta inteligentă”;

„Cănuță, om sucit”;

„La hanul lui Mânjoală”;

„Două loturi”;

„Caut casă”;

„La conac”;

„Monopol”;

„Mamă”;

„Partea poetului”;

„Pastramă trufanda”;

„Kir Ianulea”;

„Calul dracului”

Viața amoroasă a lui Caragiale

Caragiale a fost un mare admirator al femeilor. Pasiunea sa l-a împins la acte lipsite de moralitate.

S-a întâlnit cu Veronica Micle în timp ce aceasta avea o relație cu Eminescu.

De asemenea, scriitorul, a încercat să o cucerească pe Amelia Welner, soția lui Constantin Nottara.

Pe 7 sau 8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly și au avut împreună trei copii, două fete, pe nume Ioana și Agatha și un băiat pe nume Luca Ion.

Cele două fete au murit de tinere din cauza unor probleme medicale.

Sfârșitul lui Ion Luca Caragiale

În primăvara anului 1905, scriitorul s-a stabilit la Berlin și pe 9/22 iunie în 1912 a murit.

La aniversarea centenarului nașterii lui Caragiale, în anul 1952, trupul său a fost exhumat și mutat pe Aleea Scriitorilor, lângă mormântul lui Mihai Eminescu.

Datorită activității sale, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.