155 de ani de la nașterea lui Marie Curie. A fost prima femeie căreia i-a fost decernat un Premiu Nobel GALERIE FOTO

Galerie foto

Totodată, a fost prima femeie profesor la Universitatea din Paris, conform site-ului ro.celeb-true.com.

Fizician şi chimist celebru, Marie Curie şi-a dedicat viaţa cercetării, iar rezultatele muncii sale au fost sursă de inspiraţie pentru oameni de ştiinţă din întreaga lume. Activitatea sa în domeniul cercetării s-a concretizat prin teoretizarea conceptului de radioactivitate, prin descoperirea elementelor chimice poloniu şi radiu, dar şi prin cercetările şi lucrările la tehnica izolării izotopilor radioactivi.

Marie Sklodowska-Curie s-a născut la 7 noiembrie 1867, la Varşovia, Polonia, într-o familie de profesori. Era cel mai mic copil dintre cei cinci ai familiei: patru fete şi un băiat. De la o vârstă fragedă a arătat un interes deosebit pentru matematică şi fizică. În perioada 1872-1878 a primit educaţie şi instruire în familie, învăţând limbile franceză şi germană, precum şi primele noţiuni de fizică şi chimie. Şi-a terminat studiile secundare (gimnaziul) în 1883, primind o medalie de aur.

Nu a reuşit să se înscrie la Universitatea din Varşovia, care era doar pentru băieţi/bărbaţi. Astfel, a fost nevoită să lucreze ca îndrumător/învăţător şi guvernantă, pentru a câştiga bani cu care să-şi asigure traiul, să ajute la educaţia uneia dintre surorile sale şi pentru a-şi continua studiile. În puţinul timp liber, a continuat să înveţe concepte noi citind cărţi şi a început pregătirea ştiinţifică lucrând ca practician la un laborator de chimie, scrie Agerpres.

Citește și

Misterul din interiorul mormântului lui Tutankhamon. Descoperirea a fost filmată

În 1891 a plecat la Paris, la sora sa mai mare, Bronia, care urma acolo studii în medicină. În acelaşi an, a început studiile la Sorbona (1891-1894). În 1893 a obţinut examenul de licenţă în fizică, iar în 1894 examenul de licenţă în matematici. În această perioadă a lucrat în laboratorul profesorului Gabriel Lippman. De fapt, astfel a început cariera ei ştiinţifică, cercetând diferite tipuri de oţel şi proprietăţile lor magnetice. Nevoia sa de un laborator mai mare a făcut ca în 1894 să-i fie prezentată lui Pierre Curie, fizician francez şi şef de lucrări la Şcoala de Fizică şi Chimie din Paris, care a ajutat-o să beneficieze de un spaţiu adecvat pentru a lucra. La 26 iulie 1895, cei doi s-au căsătorit, ea devenind Marie Sklodowska-Curie.

Perioada era favorabilă dorinţei de cercetare a tinerei Marie şi a inspirat-o pentru că în 1895 fizicianul german Konrad Wilhelm Röntgen a descoperit razele X, iar în 1896 fizicianul francez Henri Becquerel a descoperit fenomenul de radioactivitate, la uraniu. Astfel, Marie Curie şi-a concentrat atenţia asupra cercetărilor şi experimentelor în domeniul radioactivităţii, folosind un electrometru.

Prin aceste experienţe ea a descoperit că nu doar uraniul, ci şi toriul emite spontan raze asemănătoare cu acelea emise de uraniu. Marie Curie a denumit proprietatea de a emite spontan raze "radioactivitate", iar elementele uraniu şi toriu - "radioelemente". Ea a constatat că razele au fost emise din structura atomică a elementului şi nu au fost rezultatul interacţiunii dintre molecule.

Întrucât desfăşurarea muncii sale de cercetare nu aducea prea mult venit familiei, Marie Curie a predat la "École Normale Supérieure" din Sevres, fără să renunţe la cercetările care erau deja îndreptate spre două minerale: "pitchblende" şi "torbernite".

Surprins de rezultatele muncii ei, Pierre Curie şi-a abandonat propriile cercetări şi a început să lucreze cu soţia sa în 1898. În acel an, în timp ce lucrau la mineralul "pitchblende", au descoperit un element nou care era şi radioactiv. L-au numit "polonium" - după Polonia, ţara de origine a Mariei. După un an, au descoperit încă un element şi l-au numit "radiu".

Pentru a elimina orice îndoială cu privire la descoperirea lor, cei doi şi-au asumat sarcina de a extrage poloniul şi radiul în forma lor pură, din mineralul "pitchblende". În 1902, cei doi au reuşit să separe sare de radiu prin cristalizare diferenţială. Marie Curie a preparat, atunci, un decigram de clorură de radiu şi i-a măsurat greutatea atomică (226). În 1903 Marie Curie şi-a susţintut teza de doctorat cu tema ''Cercetări asupra substanţelor radioactive''.

În acelaşi timp, din 1898 până în 1902, Pierre şi Marie Curie au publicat aproximativ 32 de lucrări ştiinţifice, prezentând detaliat activitatea lor în domeniul radioactivităţii.

În 1903, soţilor Marie şi Pierre Curie le-a fost conferită medalia Davy, din partea Royal Society din Londra, iar Academia de Ştiinţe din Stockholm le-a conferit o jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică, cealaltă jumătate revenindu-i lui Henri Becquerel, descoperitorul razelor de uraniu. Din motive de sănătate, soţii Curie nu au fost prezenţi la data când erau chemaţi pentru a li se acorda Premiul Nobel, dar în iunie 1905, ei au plecat la Stockholm pentru conferirea prestigiosului premiu.

În toamna aceluiaşi an, Pierre Curie a devenit titularul catedrei de fizică din Sorbona, creată pentru el, unde Marie Curie a fost numită şef de lucrări. La scurt timp, în 19 aprilie 1906, Pierre Curie a murit în urma unui accident, iar Consiliul Facultăţii de Ştiinţe din Paris a decis în unanimitate, la 13 mai 1906, să-i încredinţeze catedra Mariei Curie. Astfel, pentru prima dată, un post din învăţământul superior francez era încredinţat unei femei.

Devenită, la scurt timp, profesor titular la Sorbona, ea a predat, după 1908, singurul curs de radioactivitate din lume. În acelaşi an s-a ocupat de publicarea operei lui Pierre Curie. Doi ani mai târziu, în 1910, a elaborat un "Tratat de radioactivitate". Marie Curie a descoperit, tot în acea perioadă, o metodă pentru a doza radiul prin măsurarea emanaţiei sale, a publicat o "Clasificare a radioelementelor" şi o "Tabelă a constantelor radioactive" şi a realizat primul etalon internaţional al radiului, care a fost depus la Biroul de Greutăţi şi Măsuri de la Sevres.

Al doilea Premiu Nobel conferit Mariei Curie a fost în 1911, pentru domeniul chimie. Până la acel moment, niciun alt laureat nu fusese distins de două ori cu acest premiu. În anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial, Marie Curie a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi. Tot atunci a început construcţia clădirii care urma să fie "Radium Institute"/Institutul Radiului, înfiinţat de Universitatea din Paris şi de Institutul Pasteur. Laboratorul de radioactivitate al acestui institut, a cărui construcţie s-a încheiat în 1914, a fost pus sub conducerea Mariei Curie.

Tot atunci, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Marie Curie a înfiinţat un centru de radiologie pentru a ajuta medicii militari în tratarea soldaţilor răniţi sau bolnavi. Ea a direcţionat instalarea a 200 de unităţi radiologice mobile pe teren, prin intermediul cărora au fost trataţi peste un milion de soldaţi răniţi.

În 1921 a efectuat o călătorie în Statele Unite ale Americii, prilej cu care a primit noi medalii şi titluri de Doctor Honoris Causa. Anul următor a fost aleasă membru al Academiei de Medicină din Paris, iar Consiliul Societăţii Naţiunilor de la Geneva a numit-o membru al Comisiei Internaţionale de Cooperare Intelectuală.

Tot la începutul anilor '20 a fost diagnosticată cu cataractă şi a fost operată de patru ori până în 1930. A luat parte la numeroase congrese ştiinţifice, conferinţe, a vizitat laboratoare şi a contribuit la înfiinţarea în Varşovia a unui Institut al radiului, în 1932. În paralel, a continuat activitatea la Institutul Radiului din Paris. Expunerea sa la radiaţii puternice a dus la îmbolnăvire, iar starea de sănătate i se deteriora cu rapiditate.

Marie Sklodowska-Curie a murit la 4 iulie 1934, la sanatoriul din Sancellemoz, Franţa. În 1935 a apărut, post-mortem, lucrarea sa ''Radioactivitatea''. În 1995, rămăşiţele pământeşti ale soţilor Marie şi Pierre Curie au fost transferate la Pantheonul din Paris.