Paseo del Prado, parcul Retiro din Madrid şi 3 situri asiatice, incluse în patrimoniul mondial UNESCO
Paseo del Prado, promenadă aflată în centrul capitalei spaniole, găzduieşte Muzeul Prado, în timp ce parcul Buen Retiro este una dintre cele mai vizitate atracţii ale Madridului.
Premierul spaniol Pedro Sanchez a salutat imediat evenimentul. ''O recunoaştere meritată pentru un spaţiu al capitalei care evidenţiază moştenirea noastră istorică, artistică şi culturală'', a scris el pe Twitter, potrivit Reuters.
''Mândru de oraşul nostru şi bucuros pentru Spania şi moştenirea capitalei sale'', a notat pe aceeaşi reţea de socializare primarul Madridului, Jose Luis Martinez-Almeida.
Spania are astfel 49 de situri înscrise în lista patrimoniului mondial al UNESCO.
La sesiunea de sâmbătă a Comitetului Patrimoniului Mondial au fost incluse în această listă frescele lui Giotto din oraşul italian Padova, marile băi termale din diverse ţări europene şi zona culturală Hima din Arabia Saudită, printre altele.
Toate candidaturile examinate şi aprobate acum datează din anul 2020, când UNESCO şi-a anulat reuniunea anuală din cauza pandemiei.
Luni urmează să fie examinate şi celelalte restanţe de anul trecut, printre care se regăsesc situl brazilian Roberto Burle Marx, centrul de ceremonii şi observatorul solar din Chankillo, Peru, sau biserica Atlantida din Uruguay. Procesul de evaluare în cadrul comitetului s-ar putea prelungi cu încă o zi, notează agenţia EFE.
În afara atracţiilor madrilene menţionate, celelalte trei situri incluse duminică în patrimoniul mondial UNESCO sunt toate din Asia.
Oraşul portuar Quanzhou ilustrează rolul acestui oraş ca târg maritim între secolele al X-lea şi al XIV-lea şi conexiunile acestuia cu restul teritoriului chinez. Situl cuprinde vestigii religioase, inclusiv moscheea Qingjing, ridicată în secolul al XI-lea şi care a fost unul dintre primele edificii musulmane în China.
Templul indian Kakatiya Rudreshwara, cunoscut popular şi ca Templul Ramappa, se află în satul Palampet, la circa 200 de kilometri nord-est de oraşul Hyderabad. Construcţia templului a început în anul 1213 şi se crede că a durat circa 40 de ani. Sculpturile sale de înaltă calitate artistică ilustrează cultura de pe vremea dinastiei indiene Kakatiya.
Calea ferată trans-iraniană leagă Marea Caspică şi Golful Persic, traversând două lanţuri muntoase şi alte zone înalte, râuri, păduri şi câmpii în patru zone climatice. Începută în anul 1927, construcţia s-a încheiat în 1938. Cu o lungime de 1.394 de kilometri, lucrarea a fost realizată în urma unei bune colaborări între guvernul iranian şi 43 de companii din mai multe ţări. Construcţia căii ferate a impus străpungerea munţilor în unele zone, plus realizarea a 174 de poduri mari, alte 186 de poduri de anvergură mai redusă şi 224 de tuneluri, dintre care 11 în spirală.