(P) Testele de screening, controlul ginecologic și informarea corectă, aliați pentru sănătatea femeilor

Frecvența efectuării analizelor de screening poate fi stabilită în funcție de vârstă, istoricul medical sau activitatea sexuală.

Informarea corectă și discuția deschisă cu medicul ginecolog sunt cele mai bune instrumente pe care le avem la îndemână pentru un bun control asupra sănătății noastre.

În continuarea articolului vei afla care sunt cele mai importante analize și investigații pe care femeile trebuie să le facă în cadrul unui consult ginecologic și când sunt acestea necesare.

1. Teste de screening pentru depistarea cancerului de col uterin

Examenul Babeș-Papanicolau (PAP) – împreună cu testul de genotipare HPV, rămâne cea mai importantă măsură de prevenție pentru depistarea cancerului de col uterin. Atunci când este efectuat regulat, testul identifică celulele anormale, înainte ca acestea să se transforme în celule canceroase și permite tratarea lor până la apariția simptomelor. Aceste modificări la nivelul celulelor apar ca urmare a persistenței infecției cu virusul HPV.

Testul de screening HPV (genotipare) - infecția cu HPV sau virusul Papiloma uman este identificată în 99% dintre cazurile de cancer de col uterin diagnosticate. Proba pentru depistarea prezenței unei tulpini de HPV este recoltată de medicul ginecolog de la nivelul colului uterin și este nevoie de o singură recoltare atât pentru testul Papanicolau, cât și pentru HPV. Testul este pozitiv dacă în proba recoltată se identifică unul sau mai multe dintre tipurile evaluate.

În majoritatea cazurilor de infecție cu HPV, sistemul imunitar este capabil și reușește să elimine virusul din organism. Totuși, în 10% dintre cazuri, persistența > 1-2 ani a infecției cu același tip de HPV cu risc înalt va determina apariția leziunilor precanceroase sau canceroase la nivelul colului uterin.

Un rezultat HPV pozitiv nu înseamnă că există o leziune de col uterin, ci semnifică riscul de a face cancer de col uterin. De la caz la caz, acest rezultat pozitiv va impune efectuarea unor investigații suplimentare la recomandarea medicului ginecolog (test Papanicolau, colposcopie, biopsie cu examen histopatologic și markeri moleculari).

Când este recomandat screeningul pentru cancerul de col uterin

Screeningul pentru cancerul de col uterin (cervical) trebuie început la vârsta de 21 de ani. După primul test Papanicolau, în funcție de vârstă, sunt recomandate urmatoarele teste de screening:

21-29 ani - test Papanicolau la fiecare 3 ani și test HPV (genotipare); 30 - 65 ani - test Papanicolau la fiecare 3 ani, test HPV (genotipare) la fiecare 5 ani sau cotestare: test HPV (genotipare) + test Papanicolau la fiecare 5 ani dacă ambele rezultate sunt normale; După vârsta de 65 ani, majoritatea femeilor pot înceta efectuarea testului Papanicolau dacă nu au fost diagnosticate cu cancer de col uterin sau leziuni precanceroase și dacă ultimele 3 rezultate au fost negative în ultimii 10 ani. De asemenea, nu se mai recomandă testul Papanicolau dacă colul uterin a fost îndepărtat ca parte din histerectomia totală efectuată pentru o afecțiune necanceroasă (fibrom uterin).

Periodicitatea testelor de screening poate fi influențată și de următoarele cazuri:

Dacă pacienta are un nou partener sexual sau parteneri multipli; Dacă există un risc crescut de cancer cervical (femeile cu infecție HIV sau istoric de cancer de col uterin); În cazul în care pacienta a fost tratată pentru leziuni precanceroase (displazie cervicală) ar trebui să continue testarea Papanicolau timp de 20 de ani după tratament sau până la vârsta de 65 de ani; Dacă ai fost tratată cu histerectomie totală (operația în care s-a îndepărtat uterul și colul uterin) și nu ai fost diagnosticată cu cancer de col uterin, nu va mai fi nevoie să faci testul. Dacă s-a efectuat histerectomie subtotală (s-a îndepărtat doar uterul), screeningul trebuie efectuat în continuare.

2. Teste screening și de diagnostic pentru boli genitale infecțioase

Teste de screening pentru infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) – infecțiile ITS sunt transmise prin contact sexual și cauzate de diverse bacterii, paraziți sau virusuri. Testarea pentru ITS este importantă în primul rând pentru că în majoritatea cazurilor, nu există semne sau simptome. La femei, infecțiile ITS netratate pot duce la complicații precum infertilitatea, boala inflamatorie pelvină sau probleme legate de sarcină.

Preocuparea pentru sănătatea noastră este foarte importantă, așa că nu trebuie să îți fie teamă să discuți deschis cu medicul ginecolog despre istoricul sexual sau despre anumite simptome pe care le ai.

Există peste 20 de tipuri de infecții cu transmitere sexuală, iar cele mai frecvente sunt:

Chlamydia Gonoree Herpes genital HIV/SIDA HPV Mycoplasma Sifilis Tricomonaza

Când este recomandat testul pentru infecțiile cu transmitere sexuală

Dacă pacienta și-a început activitatea sexuală sau are mai mulți parteneri sexuali; Dacă a avut un istoric cu o infecție ITS; Dacă partenerul este bisexual sau a avut mai mulți parteneri sexuali; În cazul în care nu folosesc în mod constant un contraceptiv (prezervativul); Dacă rămâne însărcinată; Dacă observă o scurgere vaginală anormală (leucoree).

Examenul microscopic și cultura din secreția vaginală de la nivelul colului uterin – pentru majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală, medicul ginecolog va recolta pe un tampon o cantitate mică de la nivelul colului uterin, iar proba va fi trimisă apoi la laborator. Testarea pentru gonoree și infecția cu Chlamydia se poate face folosind un specimen de urină sau o probă din interiorul vaginului.

Fii implicată și informează-te cât mai corect despre cum îți poţi proteja sănătatea. Acordă importanță investigațiilor de prevenție, discută cât mai sincer cu medicul tău ginecolog și nu amâna să îți faci o programare dacă ai anumite simptome sau incertitudini cu privire la o afecțiune ginecologică.

Sursa: https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-analize-poti-face-cadrul-consultului-ginecologic