Localnicii din Bistrița Bârgăului păstrează vie tradiția și s-au adunat la șezătoare
Ca să păstreze vie tradiția, localnicii din Bistrița Bârgăului s-au strâns la șezătoare. Au îmbrăcat straiele populare și-au luat cu ei fuioarele cu lână și bucatele pregătite din timp.
Printre cântece și povești, sătenii dau mai departe meșteșugurile, către cei tineri.
E veselie mare la șezătoare. Acest obicei, vechi de secole, ține în viață spiritul satelor și oamenii aproape.
Într-o casă bistriţeana cu lavițe, covoare ţesute şi vase din lut, copii, tineri și vârstnici cantă și spun poveşti în timp ce pregătesc lana pentru țesături. De pe masă îmbie plăcinte, gogoși și cozonac. Iar bărbaţii se veselesc la un pahar de tărie.
Bărbat: „Noi aici stăm împreună ca să vedem șezătoarea, cum se desfășoară. Mai bem câte un pahar de jinars dacă primim, dacă nu, ne enervăm și rupem toate furcile. Mulți ani să trăiți cu sănătate și cu bine!”
La șezători tinerii învaţa meşteşugurile de la cei bătrâni. Toată comunitatea se strânge un jurul vetrei, unde se deapănă, odată cu firele de lână sau cânepă, povesti fantastice.
Femeie: „Lucru de mână, torsul, aceasta e o vârtelniță care deapănă, aici se coase un cingeu pe fire, diferite lucrări și acești copii sper să le învețe.”
Fetiță: „Eu aș vrea să învăț să torc lână.”
Şezătorile încep târziu, în toamnă, după ce se termină muncile câmpului. Ţin tot postul
Crăciunului, dar şi mai apoi, până în primăvară, când oamenii încep din nou munca la camp.
Participant: „Vin ficiorii și țin fetele pe poală la dânșii și le țin cu jeica și joacă.”
Maria Bidian, gazdă: „Eu am invitat prietenele mele la o șezătoare, să ne întâlnim să povestim, să și lucrăm, toarcem niște lână pentru niște ciorapi care o să fie donați până la urmă, pentru niște bătrâni.”
Șezătoarea s-a încheiat după miezul nopții, cu veselie.
 (5).webp)
