Fenomen astronomic rar: Luna Albastră. Ce spun specialiștii despre acest eveniment
Un fenomen astronomic rar are loc în această noapte pe cer. Se numește „luna albastră” și va putea fi văzut inclusiv în România. Se numește așa nu din pricina culorii, ci pentru că este a doua lună plină în această lună.
O lună albastră este a treia lună plină dintr-un sezon care conține patru luni pline, în loc de cele trei obișnuite, potrivit revistei Sky & Telescope.
Acest fenomen a fost până acum o adevărată muză culturală pentru muzicieni și diferiți artiști, inclusiv Elvis Presley.
"Mulţi oameni au auzit că e Lună albastră. Acest lucru nu există. Luna albastră nu e reală, e doar o poreclă dată Lunii de către fermierii americani. În luna ianuarie s-au produs două Luni pline: una la început şi una la sfârşit. Asta înseamnă Lună albastră: când e a doua Lună plină într-o lună calendaristică. Se mai întâmplă, nu e ceva foarte rar.” - explica astronomul Adrian Şonka pentru Agerpres în 2018.
Luna plină albastră, care se întâmplă aproximativ o dată la 2,7 ani în medie, nu va părea de fapt albastră. Totuși - asta se întâmplă uneori, mai rar, când „erupțiile vulcanice sau incendiile forestiere trimit mult fum și praf fin în atmosferă, conform Sky & Telescope.
Expresia de "Lună Albastră" a fost folosită, iniţial, pentru a defini a treia Lună Plină dintr-un sezon astronomic cu patru faze de Lună Plină, un sezon fiind cuprins între solstiţiu şi echinocţiu, potrivit Agerpres, care citează www.timeanddate.com. În 2021, pe 22 august, va exista o a treia fază de Lună Plină dintr-un sezon, deci o "Lună Albastră".
Referirea la faza de Lună Plină, care se produce de două ori în cadrul aceleiaşi luni calendaristice - prin denumirea de "Lună Albastră" - a apărut în articolul "Once in a Blue Moon", semnat de astronomul James Hugh Pruett (1886-1955), publicat în revista americană "Sky and Telescope", în 1946.
Deşi calculul a fost greşit şi a fost tipărită o corecţie la scurt timp, denumirea făcută de astronom s-a răspândit în întreaga lume, din cauza definiţiei simple şi foarte uşor de înţeles. În prezent, denumirea de "Lună Albastră", în această situaţie, este considerată ca fiind a doua definiţie a fenomenului repetat de Lună Plină (în acest caz în cadrul aceleiaşi luni calendaristice), şi a continuat să fie folosită în ambele împrejurări, potrivit www.moongiant.com.
Fiind un eveniment relativ rar, există diferite teorii şi cu privire la numirea "albastră" ("blue"), dată Lunii. Una dintre aceste teorii susţine că termenul "blue" provine din cuvântul arhaic "belewe", care înseamnă "a trăda". Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care îşi coordonau activităţile agricole, îi trădează apărând plină în mod neaşteptat, în afara periodicităţii calendaristice obişnuite. De-a lungul istoriei, au apărut şi numeroase superstiţii care însoţesc fenomenul. Majoritatea aşa-numitelor fenomene astronomice de "Lună Albastră" nu sunt, însă, cu nimic diferite de Lunile Pline obişnuite, având aceeaşi culoare în tonuri palide de gri şi alb.
Totuşi, Luna apare uneori învăluită într-un halou albastru, însă acest fenomen se produce doar atunci când în atmosfera terestră există cantităţi mari de fum şi de particule, precum cele care provin din erupţii vulcanice uriaşe.
Oamenii au putut vedea Luna Albastră şi în anul 1980, după erupţia vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupţia vulcanului El Chichón din Mexic, precum şi în 1991, după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeaşi iluzie a Lunii Albastre poate apărea şi după puternice incendii de pădure.
Potrivit NASA, pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este nevoie de erupţia puternică a unui vulcan pe Pământ. Spre exemplu, în 1883, oamenii vedeau Luna Albastră în fiecare noapte după ce vulcanul indonezian Krakatau a erupt cu forţa unei bombe nucleare de 100 de megatone.
Norii de cenuşă scuipaţi de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit "albastră" din cauza faptului că cenuşa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer.
Norul de cenuşă era format din particule cu diametrul de aproximativ un micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roşii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roşie dar permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenuşă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcţionat ca un filtru albastru iar Luna a devenit, la rândul ei, albastră.
 (5).webp)
