Alergarea, sportul care i-a cucerit pe români. Procentul celor care participă la competițiile de amatori crește în fiecare an
Alergarea este sportul cu cea mai spectaculoasă creștere în ultimii 30 de ani. Tendinţele internaționale se regăsesc și în evoluţiile din țara noastră.
Tot mai mulți români aleg să facă sport în timpul liber, iar alergarea este cea mai la îndemână. Dovadă stau competițiile de amatori, la care numărul de participanți sporește în medie cu 20% în fiecare an.
Florina Toma este din Urziceni și s-a apucat să alerge în urmă cu 5 ani. A început ușor, cu 2-3 kilometri pe zi. Acum se află la Brașov, unde s-a înscris în cursa de semimaraton: 21 de kilometri pe munte!
Florina Toma, alergatoare: "Alerg cam de 5 ori pe săptămână. M-am apucat pentru că simțeam nevoia să fac ceva sport în plus. Nu pot sa descriu starea pe care o ai după ce termini antrenamentul".
Doi soți s-au apucat de alergare după ce au ieșit la pensie și au ajuns să participe la curse de peste 60 de kilometri. Consideră că oricine poate face acest lucru, cu puțină voință și multă disciplină în antrenament.
Pavel Guralivu, alergător: "Nu e performanță, e doar hobby. Scopul este sa termini cursa sănatos".
Alergarea are tot mai mulți adepți. Maratonul organizat în aceste zile la Brasov a strâns la start 1.400 de concurenți. În urmă cu 9 ani, la prima ediție, erau doar 150.
Flavia Boghiu, viceprimarul municipiului Brașov: "Traseul este foarte dificil, l-am mai făcut o dată. Din păcate, nu am avut timp sa mă antrenez așa cum ar fi trebuit, așa că o să vedem ce iese. Competiția este cu mine, nu cu ceilalți".
Pentru alergarea montană - care înseamnă teren accidentat și condiții meteo imprevizibile - este nevoie de echipament special, care poate ajunge să coste între 800 și 1.000 de lei.
Lucian Liteanu, alergător: "Pantofi cu crampoane, aderență maximă, o vestă de alergare sau o borsetă încât să poți să-ți transporți apa în flascuri sau în bidoane, șort, o geacă de ploaie, astea sunt minimul care trebuie să le ai tot timpul cu tine".
Alergătorii sunt de părere că autoritățile ar trebui să se ocupe și de infrastructura necesară practicării acestui sport: piste speciale pe asfalt, parcuri de antrenament și trasee montane dedicate lor.
 (5).webp)
