Cât de periculos este stresul cronic și care este legătura cu glicemia
În stresul provocat de o infecție crește glicemia. În stresul psihologic, de asemenea, crește glicemia. Pe termen scurt ne ajută să ne luptăm.
Pe termen lung, stresul ne distruge tocmai capacitatea de luptă.
Într-o infecție cu un virus ori cu o bacterie intră în luptă globulele albe din sânge, numite leucocite, și au nevoie de energie.
Energia e furnizată de zahărul din sânge, adică de glicemie. Din această cauză, în orice infecție, glicemia crește.
Luptă sau fugi. Sunt singurele două posibilități pe care le cunoaștem în fața unui pericol. Vorbim despre stresul psihologic și acesta crește glicemia. Pe termen lung, modificările sunt în lant.
Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: ”Secretându-se în permanență cortizol, cortizolul are receptori la nivelul ADN-ului celular și de asta el modifică în timp metabolismul glucidic, metabolismul lipidic, dă tulburări pe tiroidă.”
Stresul cronic nu ne apără, ci distruge sistemul imunitar uman.
Veronica Lazăr, Facultatea de Biologie: ”Hormonii stresului sunt recepționați ca semnale și de către celulele sistemului imunitar. Până la urmă, întregul organism e o rețea de sisteme. Comunică între ele. Stresul neuropsihic este imunosupresor, deci scade capacitatea de reacție a organismului.”
Prima oară e afectată imunitatea de la nivel celular, dependența de limfocitele T. Aceste celule ne apără de virusuri și se luptă cu eventuale celule tumorale apărute în organism.
Hormonii de stres, pe termen lung, lovesc apoi anticorpii din sânge. Șubrezirea cauzată de stresul cronic nu doare. Celuelele imunitare nu sunt inervate, deci nu dor. Apar, în schimb, des, infecțiile virale, care pot fi urmate de infecții bacteriene.
 (5).webp)
