Analiză CNN: Ce se află în spatele protestelor care zguduie Kazahstanul
Protestele violente din Kazahstan din ultimele zile au dus la demisia guvernului și la declararea stării de urgență. Între timp, trupe ale Rusiei se îndreaptă spre țara din Asia Centrală pentru a ajuta la reprimarea revoltei, potrivit CNN.
Organziațiile pentru drepturile omului transmit că ceea ce se întâmplă, în prezent, în Kazahstan reprezintă cea mai mare provocare la adresa regimului președintelui autocrat Kassym-Jomart Tokayev. Oamenii sunt furioși din cauza creșterii prețurilor la combustibil, care s-a extins la o nemulțumire mai largă față de guvern în ceea ce privește corupția, standardele de viață, sărăcia și șomajul din fosta țară sovietică, bogată în petrol.
La 5 ianuarie, protestatarii au luat cu asalt aeroportul din cel mai mare oraș al țării, Almatî, au intrat cu forța în clădirile guvernamentale și au dat foc biroului principal al administrației orașului. De asemenea, au fost raportate ciocniri mortale cu poliția și armata, în urma cărora s-au înregistrat și decese, o pană de internet la nivel național și clădiri avariate în trei mari orașe.
Presa locală a raportat că opt ofițeri de poliție și membri ai gărzii naționale au fost uciși și peste 300 de ofițeri au fost răniți. Nu este clar în ce măsură civilii au fost uciși sau răniți. Ministerul de Interne al țării a declarat că peste 200 de persoane au fost arestate.
Ce a dus la protestele din Kazahstan
Demonstrațiile au fost declanșate în regiunea vestică Mangystau, bogată în petrol, atunci când guvernul a eliminat controlul prețurilor la gazul petrolier lichefiat (GPL) la începutul anului, potrivit Reuters. Mulți kazahi și-au transformat mașinile pentru a funcționa cu acest combustibil, din cauza costului său scăzut.
Kazahstanul, unul dintrei cei mai mari producători de petrol, a noua națiune ca mărime din lume ca suprafață, a atras miliarde de dolari în investiții străine și a menținut o economie puternică de la independența sa de acum 30 de ani.
Dar subvențiile pentru GPL au creat o situație în care Kazahstanul se confrunta în mod regulat cu penuria de petrol, potrivit Reuters. Ridicarea plafoanelor de preț a fost un mijloc al guvernului de a atenua aceste deficite și de a se asigura că livrările au ajuns pe piața internă. Cu toate acestea, planul s-a întors împotriva sa, iar prețurile GPL-ului s-au dublat după ridicarea plafoanelor, ceea ce a făcut ca protestele să se răspândească rapid în întreaga țară.
Există, de asemenea, probleme de lungă durată care au generat protestele, inclusiv furia față de corupția endemică din guvern, inegalitatea veniturilor și dificultățile economice, care au fost exacerbate în timpul pandemiei de coronavirus, potrivit Human Rights Watch.
În timp ce resursele naturale ale țării au creat o mică elită extrem de bogată, mulți kazahi se simt abandonați de autorități.
Amnesty International a declarat că protestele sunt "o consecință directă a represiunii pe scară largă a drepturilor fundamentale ale omului de către autorități".
"De ani de zile, guvernul a persecutat fără încetare disidența pașnică, lăsând poporul kazah într-o stare de agitație și de disperare", a declarat Marie Struthers, directorul Amnesty pentru Europa de Est și Asia Centrală, într-o declarație.
Care a fost răspunsul guvernului
Autoritățile au declarat stare de urgență la nivel național, cu stare de asediu și restricții de circulație până la 19 ianuarie, potrivit presei locale. Au fost raportate întreruperi ale internetului în întreaga țară, iar președintele Tokayev a declarat că a fost mobilizată armata.
În încercarea de a limita tulburările, Kassym-Jomart Tokayev, președintele Kazahstanului, a ordonat guvernului să reducă prețul GPL la 50 de tenge (0,11 dolari) pe litru "pentru a asigura stabilitatea în țară".
El a declarat că au fost puse în aplicare, de asemenea, o serie de măsuri menite "să stabilizeze situația socio-economică", inclusiv reglementarea de către guvern a prețurilor la combustibili pentru o perioadă de 180 de zile, un moratoriu privind creșterea tarifelor la utilități pentru populație pentru aceeași perioadă și luarea în considerare a subvențiilor pentru chirie pentru "segmentele vulnerabile ale populației".
Prim-ministrul Askar Mamin și guvernul kazah au demisionat, iar Tokayev a preluat controlul Consiliului de Securitate al țării, înlocuindu-l pe fostul președinte Nursultan Nazarbaev.
Totuși, aceste decizii nu au reușit să oprească protestele.
Tokayev a promis că va acționa "cât mai dur posibil" pentru a pune capăt tulburărilor. El i-a numit "teroriști" pe cei care ar fi luat cu asalt aeroportul și i-a acuzat pe protestatari că subminează "sistemul de stat", susținând că "mulți dintre ei au primit pregătire militară în străinătate".
O alianță militară condusă de Rusia și formată din foste state sovietice a răspuns apelului său de ajutor pentru a reprima protestele. Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) - care include Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan - trimite "forțe de menținere a păcii" în Kazahstan "pentru a stabiliza și normaliza situația", a declarat premierul armean Nikol Pashinyan.
Cum este guvernat Kazahstanul
Kazahstanul are cea mai mare economie din Asia Centrală și se învecinează cu Rusia la granița de nord și cu China la est. Conducerea sa, care s-a lăudat adesea cu stabilitatea într-o regiune care a cunoscut numeroase conflicte, menține legături strânse cu Rusia.
În Kazahstan trăiește o minoritate etnică rusă semnificativă, care reprezintă aproximativ 20% din populația de 19 milioane de locuitori a fostei republici sovietice, potrivit CIA World Factbook. Moscova depinde, de asemenea, de cosmodromul Baikonur din sudul Kazahstanului ca bază de lansare pentru toate misiunile spațiale cu echipaj rusesc.
O mare parte din furia protestatarilor a fost îndreptată împotriva conducerii Kazahstanului, care controlează cu strictețe țara.
Chiar și înainte de independența din 1991, scena politică a Kazahstanului a fost dominată de un singur om - Nursultan Nazarbaiev, în vârstă de 81 de ani. Președintele de lungă durată și fost oficial al Partidului Comunist s-a aflat la putere aproape trei decenii, înainte de a se retrage în 2019.
Metoda sa autocratică de guvernare a stârnit îngrijorarea internațională și a văzut autoritățile reprimând dur protestele, întemnițând criticii și îngrădind libertățile presei, potrivit grupurilor mondiale pentru drepturile omului. Criticii l-au acuzat pe Nazarbaiev că a numit membri ai familiei și aliați în posture-cheie în guvern, iar familia sa se crede că controlează o mare parte din economia kazahă, potrivit Reuters.
Nazarbaiev a fost cunoscut în Occident pentru renunțarea la armele nucleare și relocarea capitalei în orașul futurist Astana - care a fost ulterior redenumit Nur-Sultan, după numele său.
Raportul privind drepturile omului din 2018 al Departamentului de Stat al SUA a remarcat că alegerile prezidențiale din Kazahstan, din 2015, în care Nazarbaiev a primit 98% din voturile exprimate, "au fost marcate de nereguli și nu a existat o competiție politică autentică". Nu au existat niciodată alegeri în Kazahstan considerate libere și corecte de către observatorii internaționali.
Când Nazarbaiev a demisionat, el a transferat puterea lui Tokayev. A rămas, însă, o figură influentă și controversată, în spatele scenei politice. Până la 5 ianuarie, el a rămas președinte al Consiliului de Securitate al țării și și-a păstrat titlul de Elbasy (Lider al națiunii). Înlăturarea sa din consiliu de către Tokayev nu pare să fi pus capăt tulburărilor actuale.
