George Enescu: Viața celui mai important muzician român

George Enescu a rămas în memoria publicului român și internațional pentru cele două Rapsodii Române, opus 11 (Rapsodia română nr.1 în La major din 1901) și opus 11.Nr 2 (Rapsodia nr. 2 în Re major, din 1902).

Cine a fost George Enescu

George Enescu s-a născut pe 19 august 1881 în comuna Liveni din județul Botoșani, în familia unor agricultori înstăriți, Costache și Maria Enescu.

Familia a mai avut încă șapte copii, care au murit de la vârste fragede.

Ulterior, părinții s-au despărțit, iar tatăl a început o relație cu Maria Ferdinand Suschi, o tânără poloneză cu care a avut un fiu nelegitim, Dumitru Bâșcu, care mai târziu a devenit pictor.

Citește și

De ce nu mai poate statul român să recupereze nimic de la Dan Voiculescu, Ovidiu Tender și Puiu Popoviciu. Sentințele care le-au salvat milionarilor peste 250 de milioane de euro

George Enescu și-a descoperit pasiunea pentru muzică pe când avea 4 ani, când a început să cânte la vioară, iar la vârsta de 5 ani l-a avut ca mentor pe Eduard Caudella, renumitul compozitor, care i-a îndrumat primii pași în muzică.

George Enescu și-a început studiile în muzică la Conservatorul din Viena (1888-1894) unde i-a avut ca profesori pe Siegmund Bachrich şi Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi Ludwig Ernst (pian).

J. Hellmesberger jr l-a învățat elementele de bază în ceea ce privește studiul instrumentului și să interpreteze operele lui Beethoven și Schubert.

Mai târziu, între anii 1895-1899, George Enescu și-a continuat studiile la Conservatorul din Paris, unde a fost îndrumat de profesorii José White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Fauré la compoziţie, Ambroise Thomas şi Théodore Dubois la armonie, şi André Gédalge la contrapunct, potrivit biografiei prezentate de Muzeul Naţional ''George Enescu''.

”De îndată ce am avut la dispoziţie un pian, am început să compun. (...) Am schimbat cu o adâncă bucurie instrumentul monodic pe care cântasem până atunci, cu un instrument polifonic; după ce nu putusem face altceva decât să execut nişte melodii fără cel mai mic acompaniament, ce bine era să mă desfăşor acum în acorduri! (...) Şi – fără să mai stau pe gânduri – am început să compun.” (G. Enescu în B. Gavoty, Amintirile lui George Enescu), potrivit georgeenescu.ro.

La absolvire, George Enescu a primit o vioară Bernardel, inscripționată cu numele său, însă vioara sa preferată a fost un Guarnieri care avea semnătura lui Giuseppe Guarneri, unul dintre cei mai cunoscuţi lutieri italieni.

La vârsta de 13 ani, George Enescu scrisese trei simfonii, iar la 17 ani a început să dea lecții de vioară.

Pe când avea 21 de ani a fondat „Trio instrumental” alături de Alfredo Casella şi Louis Fournier, şi cvartetul de coarde ''George Enescu'' (1904), împreună cu Henri Cassadesus, Louis Fournier şi Fritz Schneider

Lucrări muzicale semnificative

La începutul secolului al XX-lea, George Enescu a compus Raposodiile care avea să-l facă celebru.

Opus 11 (Rapsodia română nr.1 în La major din 1901) și opus 11.Nr 2 (Rapsodia nr. 2 în Re major, din 1902).

În perioada Primului Război Mondial, George Enescu a rămas la București, unde a dirijat Simfonia a IX-a Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România, precum și compoziții proprii Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915).

În 1915, a avut loc prima ediție a concursului de compoziție George Enescu, unde compozitorul oferea câștigătorilor sume de banii și șansa de a interpreta piesele în concerte.

Primul recital susținut peste hotare

George Enescu a fost primul compozitor român care a susținut un recital peste hotare. Recitalul a avut loc pe 11 iunie 1897 în cadrul unui concert camera la Petite Salle Pleyel din Paris.

De menționat că, în momentul în care a susținut recitalul, George Enescu avea doar 15 ani.

Pe 23 decembrie, în același an, George Enescu a interpretat pentru prima dată muzică de cameră, în sala Pleyel din Paris.

Pe 6 februarie 1898, suita simfonică pentru orchestra „Poema Română” compusă de George Enescu a fost cântată la Paris unde a cucerit de îndată publicul.

Pe 13 martie, la București, la Ateneul Român, George Enescu a dirijat Orchestra simfonică a lui Eduard Wachmann.

Opera Oedip

Între anii 1921-1931, George Enescu a lucrat la opera Oedip, o creație dramatică care a ajuns să fie auzită pe scena teatrelor de operă din lume.

Opera a fost dedicată Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino) cu care s-a căsătorit în 1937.

Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 unde unde a ajuns imediat la inima publicului.

Ultimii ani din viață

În a doua parte a vieții, George Enescu a susținut cursuri la  Conservatorul de Muzică din București, dar și în străinătate, ca profesor la instituții cunoscute de muzică din din Franţa, Italia, Marea Britanie, chiar și la Universitatea din Illinois (SUA). De asemenea, George Enescu a fost profesor de compoziție la Universitatea Harvard (SUA).

În toamna anului 1946, George Enescu s-a mutat la Paris, unde în 1954 a terminat „Simfonia de cameră pentru 12 instrumente solo, op.33''.

Marele compozitor George Enescu s-a stins din viață în mai 1955.

După moartea sa, în 1956, la București a fost inaugurat Muzeul George Enescu în clădirea din Calea Victoriei, unde a locuit un timp marele muzician

Pe 4 septembrie 1958 s-a deschis primul Concurs şi Festival Internaţional „George Enescu”.

Vioara lui George Enescu a fost scoasă la licitație

Vioara a 13-a a lui George Enescu, a fost scoasă la licitaţie, alături de o serie de obiecte de tezaur care i-au aparţinut. Organizatorii licitației susțin că vioara i-a fost dăruită lui George Enescu de către familia regală a României. 

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Tragedie! Un fotbalist român a murit la doar 19 ani