Românii cu sindromul Down, trimiși la psihiatrie pentru că nu avem niciun centru special
Deşi zeci de mii de oameni sunt diagnosticaţi cu autism şi sindrom Down, statul pare surd la această situaţie și nu investeşte deloc în centre unde suferinzii să fie îngrijiţi.
De cele mai multe ori, aceştia ajung în spitale de psihiatrie sau, mai rău, pe străzi. Tocmai de aceea, o fundaţie din Braşov încearcă să echilibreze lucrurile. A strâns bani şi a început să amenajeze la Prejmer, în judeţul Braşov, primul aşezământ din ţară pentru românii cu astfel de probleme.
Centrul pentru persoanele cu autism şi sindrom Down urmează să fie amenajat într-o fostă grădiniță. Se ocupă de asta câteva sute de voluntari americani. Imobilul a fost pus la dispozite de Primăria din Prejmer, iar banii pentru materialele de construcţie au venit de la o fundaţie din Statele Unite.
După ce proiectul va fi finalizat, aici, la parter, vor fi cabinetele de terapie, dar şi o sală de mese, iar la etaj vor fi 10 camere cu baie proprie.
Gabriela Plopeanu este mama a doi copii care suferă de autism. Când a văzut că autorităţile de la noi nu fac nimic pentru aceste persoane, i-a venit ideea centrului. S-a inspirat din Australia, Anglia şi Olanda, unde adulţii cu autism duc o viaţă decentă în centre rezidenţiale şi nu ajung în spitale de psihiatrie, aşa cum se întâmplă frecvent la noi.
Kimberly Haley Coleman, fondator Globe Aware: „Copiii care au depăşit vârsta şcolii, peste 18-19 ani, pot trăi şi pot fi independenţi, în loc să stea într-o instituţie ce se ocupă de bolnavii mintali sau să fie sedaţi sau legaţi de pat."
În centrul de la Prejmer, adulţii care suferă de autism vor face terapie şi vor fi ajutaţi să se descurce singuri.
Șerban Todorica, primar Prejmer: „Ne dorim ca aceşti tineri să fie încadraţi în comunitate. Avem o fermă didactică. Acolo pot să muncească. În acest spaţiu urmează să fie amenjata o fermă, o seră în care ei să producă."
Pentru că nu a avut parte de terapie, Cici are mari probleme la 57 de ani. Încă o îngrijeşte mama ei bătrână şi bolnavă. Căminul i-ar putea oferi o viaţă mai bună şi Roxanei. Tânăra suferă de sindrom Down.
În România, tinerii cu autism nu sunt o prioritate pentru autorităţi. Ca să supravieţuiască, statul le oferă o indemnizaţie de doar 1030 de lei. Suma este infimă, în condiţiile în care terapiile de care au nevoie costă până la 3500.
Gabriela Plopeanu, președinte Asociația „Copii de Cristal”: „Eu îi plătesc lui însoţitorul din aceşti bani.”
Reporter: „Iar terapiile le suportaţi dumneavoastră?”
Gabriela Plopeanu: „Da, firesc.”
Reporter: „Fără terapii nu e nicio șansă?”
Gabriela Plopeanu: „Nu."
Cei care apară drepturile persoanelor cu autism şi Sindrom Down cer ca statul să se implice mai mult în probleme lor. România ar trebui să pregătească specialişti care să descopere problemele copiilor încă de la vârste fragede.
.webp)
