Cula olteneasca transformata dintr-o ruina intr-un conac de poveste. Lupta familiei Vasilescu pentru a-i reda stralucirea
Culele oltenesti au fost aproape 200, dar au ramas in picioare doar 20, cele mai multe dintre ele in stare jalnica. Proprietarii le-au recuperat dupa ani de procese, dar n-au bani sa le redea stralucirea de odinioara.
La Maldaresti, in Valcea, legenda capitanului Maldar este vie, datorita unor olteni, care au cumparat o ruina si au transformat-o intr-un superb conac de vacanta. Astfel, singura cula olteneasca pe care statul n-a lasat-o sa se distruga este cula Greceanu de la Maldaresti. Azi, muzeu mort.
Cand atacau turcii, slugile, in primul rand ascundeau animalele in pivnita, unde era si o fantana. Apa o trageau boierii, prin zidul gros, pana-n turnul de aparare. Si boierii se refugiau aici. Ca sa fie siguri ca turcii nu sparg usa, puneau drug la usa, la fel si la ferestre. Daca si etajul intai devenea nesigur, familia se retragea in turn.
Numai ca mostenitorii familiei Greceanu, care abia si-au recuperat cula, nu mai sunt boieri cu dare de mana, ca sa restaureze. Iar daca vor sa vanda - statul are drept de preemtiune. Asa ca ideea de a da viata culei, ramane deocamdata vis: pe vremuri, capitanul Maldar - om de vaza in oastea lui Mihai Viteazu, a crescut aici sapte copii. Sotia era fiica de han tatar, pe care capitanul o rapise.
Muzeul nu stie sa vanda povestea, in schimb, doi olteni din neam de rand, dar care au prosperat in afaceri, si care isi iubesc istoria locala, au stiut: au cumparat in apropiere o cula - conac, recuperata de mostenitori, dar ruinata.
Daniel Vasilescu, proprietar: "Noi am luat denumirea de maldar, am adus maldare de bani si speram ca vom face si noi!"
Boier Vasilescu ne lamureste: povestea capitanului Maldar are 2 variante: era atat de viteaz incat nimicea turcii si-i facea maldar, sau era putred de bogat si avea maldare de aur. Amandoua au un sambure de adevar.
Azi, cine vrea sa traiasca macar o zi boiereste, are aici sansa vietii! In conac intri ca-ntro poveste. Usile sunt cele originale ale conacului, din lemn de nuc sculptat, in stil brancovenesc. Dupa o noapte in iatacul boieresc, in asternuturi din panza cusute in casa, ai crede ca te-ai nascut in puf si ca totul ti se cuvine. Fetele de casa roiesc in jurul tau. La micul dejun, esti tratat cu pateu de casa si placinte bogate. Bucataria de tara iti ia ochii. La amiaza, rata cu varza si dulceata de ceapa rosie, sunt rasfat.
Daniel Vasilescu, proprietar: "In Franta, in Italia, in Polonia sunt astfel de conace cu rezervare pe 2-3 ani inainte, fiindca sunt foarte cautate si am zis ma, de ce nu sa incercam, sa aratam ca si in Romania se poate face un hotel istoric. Si mai ales in zona noastra, in Oltenia. O casa cu ferestre mici si putine, cu camera inguste si intunecate, gandita special ca refugiu in fata dusmanilor, sa o transformam in conac primitor, parea o nebunie!"
Santierul a durat 5 ani. Cum era monument clasa B, proprietarii s-au folosit de banii Uniunii Europene: 200.000 de euro, la care au mai pus ei alte 600.000. Pompierii i-au obligat sa renunte la traditionalul acoperis din șiță. Doi ani s-au razboit cu traditionala birocratie romaneasca.
Era cat pe ce sa renunte la finantarea Uniunii. Un functionar de treaba i-a asigurat ca dosarul lor e perfect, dar le-a explicat ca birocratii au salariu fix. Nu iau prima daca grabesc hartiile, ci dimpotriva, sefii ii banuiesc ca au luat plocoane. Si atunci.. tergiverseaza lucrurile, ca sa nu iasa in evidenta.
In final, Vasilestii sunt in castig: mandri ca au infrant sistemul, spera ca tot ce vor lasa ei mostenire, nu va mai fi niciodata confiscat sau lasat sa se ruineze.
ULTIMELE STIRI
 (11).webp)
