Mărturii din infern. Povestea femeii care a stat în cea mai periculoasă închisoare din lume: de la tortură la execuții
O prizonieră care a petrecut nouă luni într-una dintre cele mai îngrozitoare închisori din lume a dezvăluit ororile barbare la care a fost martoră - de la tortură la execuții, scrie The Sun.
Marziyeh Amirizadeh a mărturisit fără teamă condițiile îngrozitoare și revoltătoare care se află în închisoare Evin din Iran, cea mai periculoasă închisoare din lume.
Ea a fost arestată și trimisă la închisoare – cunoscută sub numele de „Casa Torturii” – pur și simplu pentru „crima” de a fi creștină în 2009.
Complexul pustiu din afara Teheranului este rezervat prizonierilor politici - și are reputația de a fi una dintre cele mai dure închisori de pe Pământ.
Experiența lui Marzi a fost înfiorătoare - a fost aruncat mai întâi într-o temniță subterană fără aer și fără lumină, înainte de a fi transferat la Evin.
Ea a asistat la atrocități cu adevărat îngrozitoare, a văzut oameni cu picioarele jupuite de carne până la cadavre atârnate de tavan ca într-un abator.
Acum femeia vorbește cu curaj, în timp ce protestele continuă din cauza morții lui Mahsa Amini - care a fost ucisă de așa-numita „poliție a moralității” a regimului iranian.
Este una dintre cele mai susținute provocări pentru regimul din Iran din ultimele decenii - și dus până în prezent la moartea a peste 600.
Marzi și prietena ei Maryam Rostampour au fost arestate pentru „apostazie”(n.r. apostazia este un termen care se referă la renunțarea formală la o anumită religie de către o persoană sau mai multe) pentru că erau creștine.
Marzi și-a amintit: „Judecătorul mi-a spus: „Mă voi asigura că vei fi executată. El a împins cazurile noastre la execuție din cauza apostaziei”.
Marzi și Maryam au fost trimise la Centrul de Detenție Vozara - același centru de detenție folosit de așa-zisa poliție a moralității care a bătut-o până la moarte pe Masha Amini în septembrie 2022.
Marzi a spus: „Este o temniță subterană, nimeni nu o poate vedea. Nu poți respira. Nu există aer, nici lumină. Am dormit pe o podea rece din beton și ne-am încălzit cu pături îmbibate cu urină. Am fost aruncate în același loc cu femeile fără adăpost, cu prostituate, cu oricine de pe stradă. Nu eram criminali, dar eram în aceeași situație ca toți ceilalți”.
Tratamentul brutal din centru ar dura doar 2-3 zile pentru majoritatea femeilor trimise acolo, dar Marzi și Maryam au fost ținute în condiții oribile timp de două săptămâni ca pedeapsă pentru „gravitatea crimelor lor”.
În timp ce se aflau la Vozara, gardienii le obligau pe deținute să se dezbrace goale și efectuau periodic percheziții corporale, a spus Marzi.
 (5).webp)
