Subventiile de la UE ne lasa fara pasuni. Legile strambe si lacomia alesilor au distrus pajistile Romaniei

La Sita Buzaului, in judetul Covasna, pe pasunea comunala are loc tot poporul: si oierii si vacarii, si cei cu animale putine si cei cu cate o mie. Dar aici, oamenii si-au ales primar care a lucrat mai intai pentru ei, vreme de 20 de ani. A fost mai intai montator la bovine, apoi, in 2009 l-au ales presedinte la asociatie. Din 2009 pana in 2012 au incasat subventia pe pasune, cam cate 200 de mii de lei in fiecare an.

Dupa doi ani de igienizat pasuni, si-au dat seama ca nu mai au ce igieniza. Insa ramasesera cu bani frumosi in visterie. Au aflat cu mirare ca legea fondurilor UE nu e absurda si ca pot fi folosite la orice, daca e in beneficiul comunitatii care administreaza pasunea comunala: asa ca s-au pus pe construit.

Acum, asociatia are sediu, cu centru de colectare a laptelui, cu depozit frigorific pentru produse si cu sala de sedinte cu scaune si masa din lemn masiv. Nu se mai intalnesc la bodega din sat. Au decis sa construiasca o mica fabrica, unde vor sa dezvolte brandul propriu:

Dupa toate acestea, l-au ales primar - a avut fler sa candideze independent. A luat 73% chiar si la al doilea mandat fara sa promita sau sa isi faca campanie. Acum, asociatia celor 300 de familii de crescatori de animale din Sita Buzaului si-u facut cooperativa. Iar investitiile din banii pe pasuni continua: au deja un deposit de cereale, fiindca aici doar iarba creste.

Citește și

Cum s-au imbogatit zeci de primari din subventii ilegale de la UE. Bani incasati pe animale moarte de ani de zile

Oamenii sunt organizati. Pasunile - impartite din mosi stramosi in 4 trupuri. Pe fiecare trup pasuneaza un grup de familii, care in fiecare an isi alege prin vot secret stapanul de stana. La sfarsitul toamnei, fiecare proprietar primeste cateva zeci de kilograme, pe care le valorifica asa cum poate. De obicei merge la oras, si vinde la negru din poarta-n poarta. Dar planurile cooperative sunt marete si includ atestatul de produs ecologic. Cu subventie cu tot, fara certificatul eco, taranilor le va fi imposibil sa razbata pe piata invadata de importuri si marfa din fermele industrial, unde animalele sunt ingrasate cu furaje chimice.

Dar cata vreme au pasunea si incaseaza pe ea cinstit subventia, oamenii locului au siguranta zilei de maine. Si demnitate. Judeca atunci cand voteaza odata la 4 ani. Nu mai sunt masa de manevra electorala, fiindca nu depind de ajutorul social pe care il da primaria. Doar 2 persoane il mai iau din toata localitatea.

Si ne pun pe noi, orasenii la grea incercare: sa aleaga intre cele 2 feluri de lapte care se gasesc in comert: cel ieftin, dar provenit din fermele industriale sau cel care pleaca de aici, la pret dublu. Pe pasunea eco, subventia e serioasa, cam 300 de euro pe hectar. Si totusi, viata vacarului nu e trai pe vatrai: in casa, doarme doar nevasta. El se culca in fiecare noapte sub acoperisul ciuruit de grindina, la doi pasi de cireada. Gata sa sara la lupta nedreapta cu ursul sau lupii, in caz de atac.

Aici e unul din putinele locuri in care treaba merge. Dar in celelalte zone e dezastru. Istoria romaneasca a subventiei pe pasune e scurta, dar zbuciumata. In primii ani de la aderare au administrat banii UE consiliile locale sau primaria. S-a dovedit ineficient, chiar pagubos si ilegal. Apoi, legea s-a schimbat si a cerut satenilor sa se asocieze, dar nici asa fondurile UE n-au ajuns intotdeauna la cei care le meritau pe drept. Acum, autoritatile vor sa acorde subventiile fiecarui fermier in parte, pe suprafata pe care o inchiriaza de la comuna. Dar asta inseamna ca oamenii vor incepe sa se certe de la pasuni.

Si in vesnica schimbare, hotii raman neprinsi, si taranii dezbinati. iar pierzatori suntem noi toti, cu o economie saraca prada importurilor ieftine si fara calitate. Elvetia de exemplu produce din hectarul de iarba montana de 5 ori mai multa carne si lapte decat romanul. Fiindca isi ingrijesc pasunea. La noi, beneficiarii de subventii toaca banii si abandoneaza pasunile, le lasa sa fie Invadate de vegetatie lemnoasa.

Paradoxal, de cand luam subventii, suprafata de pajisti a Romaniei a scazut cu 400 de mii de hectare, de la 4,9 la 4,5 mil. Ha. Ritmul in care pasunile se distrug pare de neoprit. In fiecare an dispar 20.000 ha. Iar oile nu mai urca la munte, raman la ses si pasc pe terenurile arabile ramase parloaga.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Fostul internațional a murit la 33 de ani, după ce a fost împușcat!