Exista viata dupa cutremur:Expertiza multor blocuri din Capitala e depasita
Iata o realitate mai dura decat cea pe care o stiau proprietarii de cladiri vechi: expertizele lor sunt depasite. O demonstreaza radiografierea 3D a structurii de rezistenta in multe blocuri din Capitala.
O echipa de specialisti a facut testari cu aparatura speciala si a demonstrat ca riscul seismic este mai mare pentru constructiile calatogate initial cu grad de pericol moderat.
Campania "Exista Viata Dupa Cutremur" va arata cum ar trebui verificate imobilele cu probleme. Tehnologia moderna da un verdict dur - cladirile cu risc seismic din Capitala au armatura de otel macinata.
Mai grav, afectarea structurilor din Bucuresti de care depinde viata oamenilor nu s-a vazut si acum 20 de ani cand au fost expertizate. Verificarile facute atunci nu mai sunt de actualitate, o recunosc si edilii, situatia blocurilor locuite fiind mult mai rea. Echipamentele arata diferente si intre blocurile ridicate imediat dupa cutremurul din '77 si cele noi.
Cat de diferite sunt cladirile din Chile care rezista chiar si la cutremure de magnitudine 8,8 pe Richter de cele in care locuiesc romanii?
O echipa de specialisti romani atestati in incercari nedistructive a vrut sa compare imobile cu vechime diferita din Bucuresti. Primul testat: un bloc ridicat in 1936 langa Calea Victoriei. Inarmati cu echipamente performante, unice in Romania, inginerii au coborat la subsol.
Au inceput cu radiografierea structurii de rezistenta. Specialistii iau o suprafata de o jumatate de metru patrat peste care trec cu un senzor. Procedeul este asemanator ecografiei 3D a corpului uman: inginerii vad pur si simplu ce se intampla in interiorul structurii.
Primele probleme observate sunt la stalp: armatura, pusa pe 2 randuri, are distante prea mari intre bare, iar planul 2 e executat prost.
Cu un alt aparat s-a detectat grosimea barelor - 20 de milimetri. In armatura sunt doar trei bare la o jumatate de metru. Insuficient. In plus, apare si o imbinare considerata depasita si nesigura pentru intregul bloc.
La defectele de executie se aduaga uzura foarte mare a armaturii. Pe grafice se vad efectele coroziunii si rupturi in bare. Semn ca stalpul e subred si ca, acolo unde lipseste otelul, betonul se va reteza usor la un cutremur mare.
Daca otelul e distrus, sa vedem betonul, spun specialistii. Scot din stalp un cilindru mic, ca un dop, cu alt echipament format dintr-o ventuza si un burghiu. Verdictul nu suna bine nici in cazul betonului.
Betonul vechi de peste 70 de ani a devenit acid si favorizeaza distrugerea sistematica a armaturii.
Specialistii au vrut apoi sa vada cum se comporta betonul in toti stalpi ca sa stabileasca rezistenta intregului ansamblu. Aici intervine alt echipament, cu ultrasunete. Inginerul trimite in perete unde acustice si dupa viteza cu care trece prin structura, se vede calitatea amestecului.
Daca materialul e mai tare, mai rigid, sunetul trece mai repede. Intr-o compizitie neomogena, nisipoasa, undele sunt incetinite. In cazul de fata s-a observat ca amestecul e depasit.
Dupa o expertiza facuta la ochi in 1993 cand nu existau la noi tehnologii performante, blocul a intrat in clasa a II-a, cu risc seismic moderat. Inginerii considera insa ca azi tehnica ultramoderna l-ar urca imediat in clasa 1, cu risc major de prabusire.
Demonstratia ridica deci semne de intrebare asupra tuturor expertizelor facute in anii '90 la blocuri. Ipoteza ca acestea nu ar arata cat de grava e acum starea cladirilor e confirmata si de edili.
"Pai numai daca ne gandim ca expertizele sunt facute in urma unui normativ P100 pe 1992 si noi in prezent avem un normativ nou. Proprietarii trebuie sa ia legatura cu expertul si daca a decedat, ca se poate si asta, cu un alt expert care sa refaca expertiza", spune Aurelia Radu, sef serviciu Consolidari PMB.
Echipa de sepcialisti a testat si structura unui bloc ceva mai nou, facut dupa primele normative antiseismice serioase, impuse dupa cutremurul din 1977. Atunci Ceausescu le-a ordonat constructorilor sa faca imobile solide, iar pe santiere romanii lucrau cu teama permenenta de pedepse cu inchisoarea in cazul aparitiei unor greseli. Statul facea controlul tehnic al calitatii.
Diferenta in tehnologie se vede imediat pe aparate. In subsolul unui bloc din Bucuresti, ridicat in 1982, echipamentele arata o rezistenta foarte buna.
Radiografierea 3D a identificat barele de otel perfect protejate de betonul curat, omogen. Pe softul de detectie, armatura este continua, fara coroziune. Sunt doua planuri de armare si barele sunt asa de groase ca cele din planul doi, fiind aliniate exact in spatele primelor, se vad mai palid, cu portiuni nevizibile.
Cu aceste date am mers si la un bloc de aceeasi inaltime, opt etaje, dar ridicat in 2009! O structura moderna, cu parcare subterana pe doua niveluri, impozanta, dar la scanare schema de armare e diferita: armatura apare pe doua randuri, dar cu bare mai subtiri. Si fiind mai subtiri nu au ramas perfect paralele la turnarea betonului. In zona studiata, ultima din cele 5 orizontale apare stramba.
Specialistii spun insa ca tipul de armare da rezistenta cladirii, care ar trebui sa se comporte elastic, sa preia unda de soc fara sa fie avariata.
Constructorii blocului nou sustin ca otelul folosit e mai bun decat cel de acum 30 de ani, nu se rupe si stalpii nu cedeaza. Chiar daca acesta este cazul, nu poate fi generalizat.
Se stie deja ca pe multe santiere de la noi se folosesc materiale de proasta calitate. Caramida, ciment si otel din Turcia sau China, care in acte apar conform cu cerintele Uniunii Europene, dar care in realitate, testate seismic in laboratorul Centrului pentru Reducerea Riscului Seismic din Bucuresti, se dovedesc slabe.
In Romania statul permite importul de materiale certificate in laboratoare din strainatate, pentru ca avem aceleasi standarde europene ca si tarile care nu au activitate seismica. Adica la noi ajung produse care au marcajul CE, adica in acord cu exigentele Consiliului Europei.
Specialistii sustin insa ca marcajul CE nu e un indice al calitatii, ci doar o confirmare ca reteta de executie respecta cerintele europene.
Practic, materialele care intra in tara trebuie toate testate. Tari ca Marea Britanie, de exemplu, nu accepta doar acest marcaj, ci isi fac propriile verificari. Si in Chile autoritatile impun propriile cerinte. Niciun tip de material nu intra in tara pana cand inspectorii nu merg in tara de origine a produsului sa il testeze la fabrica. Se asigura ca impun standardul lor oriunde in lume. Iar la produsele autohtone fac testare zilnic.
Fata de cele trei blocuri analizate in Bucuresti, un bloc ridicat in Chile in 1995, la 15 etaje, avea in stalpii de rezistenta bare verticale de 36 de centimetri, de doua, chiar trei ori mai groase ca cele folosite la noi. Guvernantii lor au inteles ca de ele depinde viata oamenilor
Mai multe despre acest sistem de testare a rezistentei blocurilor puteti afla pe www.gemite.ro.
