21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti
Sange la Timisoara, sange si la Bucuresti! In urma cu exact 20 de ani, pe 21 decembrie 1989, Revolutia Romana, inceputa in orasul de pe Bega, se muta in Capitala.
In Piata Universitatii, zeci de tineri au platit cu viata pentru ca au avut curajul sa spuna ce gandesc. Pentru ca au cerut ceea ce ne doream cu totii: LIBERTATE.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Baricada de la Intercontinental, formata in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, a reusit sa trezeasca in noi dorinta pentru o viata noua. Una lipsita de privatiunile unui regim totalitar. Bucurestenii i-au razbunat in acest fel pe eroii martiri de la Timisoara. Morti razbunati insa cu alti morti.
De 20 de ani vedem aceleasi imagini. Le stim pe dinafara. Sunt vii. Sunt amintirile noastre. Este lectia de istorie pe care nu avem voie sa o uitam. O lectie scrisa cu sange si la Bucuresti. De cei peste 800 de oameni care au murit pe 21, 22, 23, 24 si 25, pentru ca noi sa traim liberi. Un pret imens si de neacceptat pentru sutele de copii care au crescut si in Capitala fara tata.
Marius are acum aceeasi varsta cu libertatea. S-a nascut in 1990, intr-o lume noua, in care-si poate realiza orice vis. A crescut insa cu lacrimile pe obraji si cu sufletul impovarat de o durere mult prea mare pentru un copil. Nu si-a cunoscut niciodata tatal.
Si la Bucuresti, ca si la Timisoara, represiunea nu s-a oprit la crima. Atrocitatile au continuat in inchisorile ticsite peste noapte de sutele de detinuti. N-au avut mama, n-au avut tata. Militienii si-au revarsat ura asupra tuturor arestatilor. Nu au tinut cont nici macar de copii.
Nicoleta a trait acest cosmar in noaptea zilei de 21. Avea doar 14 ani. A fost saltata de militie impreuna cu fratele ei, pe atunci de 12 ani, si cu tatal sau. Gresisera grav. Au avut curajul sa strige din tot sufletul "Vrem sa traim liberi!".
Timpul s-a scurs. Copiii sunt acum adulti si au la randul lor copii. Tatal Nicoletei nu mai este in viata. A murit acum cativa ani, de inima rea. S-a simtit vinovat pentru ca s-a dus cu cei mici la Universitate, ca sa le arate cum se scrie istoria. Nu a putut niciodata sa treaca peste imaginea fetitei lui, calcata in picioare de militieni.
Bucuresti, 21 decembrie 89. La sugestia Comitetului de partid din Capitala, Ceausescu programeaza o mare adunare populara. Scopul era sa-i convinga pe bucuresteni ca la Timisoara au iesit in strada cativa huligani si atat. Multimea ordonata cu steaguri si pancarte a fost adunata in fata Comitetului Central, putin dupa ora 10.00.
Dupa cateva fraze s-a produs inevitabilul. Un grup, bine organizat, a provocat explozia unui spray, care i-a panicat pe toti cei din balconul CC-ului.
Ulterior, s-a demonstrat ca spargatorii mitingului organizat de Ceausescu au fost tot timisoreni. Este vorba despre 150 de oameni, care plecasera cu o seara inainte, ca sa saboteze adunarea populara a dictatorului.
Paul Cozighian era in '89 student la Regie-Film. A simtit ca mitingul din Piata Palatului avea sa fie ultimul pentru Ceausescu. Camera de filmat era pregatita.
Luat prin surprindere de intorsatura propriului miting, Ceausescu face o ultima incercare de a controla multimea. Ofera romanilor 200 de lei in plus la salariu.
Oferta - devenita ulterior un simbol al prabusirii dictaturii din Romania - a fost huiduita de manifestanti. Multimea dezlantuita s-a adunat in Piata Universitatii. Fortele de represiune s-au grupat si ele acolo.
Militarii au ramas insensibili. Aveau de executat un ordin clar: nimeni nu se apropie de Comitetul Central.
Toata zona centrala a fost umpluta de TAB-uri, tanchete, militari, militieni, trupe USLA si securisti.
Piata Universitatii devine asadar scena principala a luptei impotriva lui Ceausescu. Primii tineri mor la Sala Dalles calcati de TAB-uri, in jurul orei 17.00.
In fata mortii, oamenii se indarjesc si mai tare. Prind curaj si striga tot mai apasat "Jos Ceausescu, vrem libertate!". Orele trec. Dintre manifestanti se distinge un lider. Era Dan Iosif.
Noaptea incepe macelul. Nicolae Ceausescu il trimite in strada pe Generalul Vasile Milea, ca sa coordoneze personal represiunea.
Dupa miezul noptii s-a tras din nou. Cateva zeci de revolutionari au reusit totusi sa mai reziste in fata gloantelor.
Baricada de la Inter a fost in cele din urma spulberata. Cel care a dat dovada de exces de zel in reprimarea revoltei a fost generalul Ion Hortopan, pe atunci comandantul infanteriei si al tancurilor. De altfel, el este cel care i-a raportat Elenei Ceausescu in dimineata zilei de 21 ca piata a fost "curatata", iar manifestantii, "terminati". In acea noapte, 49 de oameni au murit, 700 au fost raniti si peste 800 au ajuns in arestul de la Jilava.
Generalul Ion Hortopan este unul dintre cei care au condus represiunea din 21 decembrie din Capitala. Nu a fost niciodata incriminat pentru mortii de la Universitate. A incetat din viata in anul 2000 si a fost inmormantat cu onoruri militare.
Regizorul Paul Cozighian traieste la Paris si conduce propria sa companie de productie TV. Si-a propus ca in fiecare an, in decembrie, sa vina in tara si sa le vorbeasca tinerilor depre pretul libertatii.
Dan Iosif a fost sufletul baricadei de la Inter. Dupa '89 a ocupat pe rand functiile de senator, consilier prezidential si deputat. A murit, in urma cu 2 ani, de cancer.
Dumitru Dinca, Romeo Raicu, Radu Silaghi si Doru Maries continua sa lupte pentru aflarea adevarului. Vinovatii de la Inter trebuie sa raspunda pentru faptele lor. Desi scenariul e similar cu cel de la Timisoara, nimeni nu a fost pedepsit pina acum pentru carnagiul din seara zilei de 21.
Ultimii 20 de ani au fost plini de suferinta pentru Marius si Nicoleta. Ura impotriva celor care le-au schingiuit copilaria i-a intarit. Si ei isi traiesc durerea cu un singur gand: vinovatii sa plateasca.
