Misterul înfricoșător al bărbatului îngropat cu pietre mari pe piept pentru a nu reveni din morți
Arheologii din Germania au dezgropat mormântul unui ”strigoi”, în care un bărbat a fost îngropat cu pietre mari pe piept pentru a-l împiedica să învie din morți.
Arheologii au dezgropat mormântul unui bărbat îngropat cu pietre mari pe piept – aparent pentru a-l împiedica să învie din morți ca „strigoi” – în timp ce excavau în jurul unui spânzurători din secolul al XVII-lea, în Germania, scrie Live Science.
Mormântul, situat în apropierea orașului Quedlinburg din statul Saxonia-Anhalt, este unul dintre cele cel puțin 16 descoperite la locul de spânzurătoare, unde criminalii au fost executați prin spânzurare din anii 1660 până la începutul secolului al XIX-lea.
Frica de astfel de strigoi a crescut în Europa între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, a declarat Marita Genesis, un arheolog care conduce săpăturile în numele autorităților statului.
„Aceștia erau oameni care probabil au murit printr-o moarte timpurie sau o moarte subită, fără mărturisire sau absolvire”, a spus ea. „A fost teama că s-ar putea întoarce pe tărâmul vieții, deci au fost luate diverse măsuri pentru a împiedica decedatul să facă acest lucru”.
Astfel de măsuri ar putea include pulverizarea de tămâie, plasarea crucilor de lemn, legarea membrelor decedatului sau acoperirea lor cu vreascuri, a spus ea. În acest caz, bărbatul a fost îngropat pe spate, fără sicriu, iar pe piept i-au fost puse pietre mari – o ”măsură evident menită să-l împiedice să se ridice din mormânt”, a declarat Genesis.
”Oamenii erau îngropați ca niște cadavre de animale, fără niciun fel de simpatie sau grijă”
Scheletul îngropat nu prezenta semne de execuție, deși spânzurarea sau înecarea nu ar fi lăsat urme vizibile. Examinările ulterioare ar putea dezvălui cum a murit bărbatul, a precizat arheologul.
Locul de execuție era un „galgenburg” – „deal de spânzurătoare”– unde criminalii condamnați erau spânzurați și adesea îngropați, astfel încât nimeni să nu trebuiască să transporte cadavrele la distanțe lungi, a explica Genesis. Situl are cel puțin 16 morminte individuale și două „gropi de oase”, în care au păstrat rămășițe dezgropate de înmormântările ulterioare.
Unele schelete prezintă răni cauzate de forțe extreme, care ar fi putut fi provocate în timpul torturii prin tragere pe roată sau prin hăcuire, o formă înfiorătoare de execuție rezervată celor mai răi criminali. Majoritatea celor decedați, inclusiv „strigoiul”, au fost îngropați fără sicrie.
„Oamenii erau de obicei îngropați fără niciun fel de dragoste în pământ ca niște cadavre de animale, fără nicio simpatie sau grijă”, a spus Genesis. Adesea stăteau întinși pe burtă sau pe lateral, cu mâinile una peste alta, „ceea ce indică faptul că au fost legați”, a adăugat ea.
Un sinucigaș, singurul îngropat cu compasiune
Dar una dintre înmormântările de la Quedlinburg este neobișnuită, deoarece persoana a fost înmormântată într-un sicriu de lemn, întinsă pe spate, cu mâinile puse în fața sa.
Arheologii bănuiesc că această persoană s-a sinucis, ceea ce a fost văzut apoi ca un tip de crimă – așa că legea impunea ca ei să fie îngropați la un loc de execuție, afirmă Genesis.
Cu toate acestea, sicriul a dat semne de grijă și compasiune în timpul înmormântării, iar trei mărgele de chihlimbar sugerează că un rozariu creștin a fost pus cu defunctul, a adăugat ea.
Arheologii cred că zeci de mii de astfel de locuri de execuție trebuie să fi existat în Europa; multe au fost acum distruse de agricultură și dezvoltare urbană, dar puținele care au rămas sunt o sursă importantă de informații pentru arheologi.
„Privirea unui loc de execuție face posibilă citirea istoriei juridice a regiunii respective, ca într-o carte”, a mai spus Genesis.
