Oameni pentru care fiecare zi este o lupta pentru supravietuire. Viata printre troienele de zapada
Supravietuirea sub zapada a devenit un stil de viata pentru jumatate din tara. Daca la prima vedere nametii ne duc cu gandul la un peisaj de basm, ele ascund povesti uluitoare, pe care numai oamenii greu incercati le pot transforma in realitate.
Urmariti un reportaj din Robeasca, judetul Buzau, acolo unde timpul s-a intors in urma cu sute de ani si viata atarna de o adiere de vant si o raza de soare.
Din aer se vede mai bine maretia naturii, care i-a lovit insa cu furie pe oamenii nascuti parca sub o stea deja apusa.
De doua saptamani aici nu a mai ajuns nimeni pe sosele, singura cale de acces fiind cea a aerului.
Cand si cand, de sub marea alba se mai zareste varful vreunui acoperis. Aceste case au fost candva caminul unor oameni, locul pe care cineva l-a numit "acasa".
Acum abia mai stau in picioare, sub presiunea zapezii, care apasa din toate partile. E greu de crezut ca vreuna dintre case va scapa intreaga din stransoarea nametilor uriasi.
Un copil si un batran inainteaza cu greu unul langa altul. Cel mic zambeste, se bucura ca in sfarsit vede pe cineva aparand dincolo de muntii albi. Batranul, incruntat, stie ca e doar o picatura de apa aruncata pe plita incinsa.
Pornind la pas, peste troiene, descoperim povesti uimitoare. Oamenii au fost scosi de vecini si trimisi la cineva, in sat.
Nu stiu daca vor mai avea unde sa se intoarca. In doar cateva zile, locuintele lor s-au transformat in bordeie. Singura diferenta e ca sunt ingropate nu in pamant, ci in zapada.
Oamenii au incercat sa se adapteze la situatie cum au putut mai bine, asa ca dupa ce au creat aceste transee si-au facut si niste trepte, ca sa le fie mai usor sa ajunga aici, spre exemplu, unde au hrana pentru animale.
Asa trec zilele pentru oamenii zapezii. Respira sacadat, cu fiecare secunda care trece. Nu stiu ce le aduce urmatorul ceas.
Cele mai afectate case sunt cele de la marginea satului, pentru ca pe langa ninisoarea care cade de sus, toata zapada din camp este spulberata si adusa pana la nivelul acoperisurilor, care abia se mai vad.
Armata a trimis ajutoare in zonele afectate de viscol. I s-au alaturat si cei de la Crucea Rosie, dar si politistii, jandarmii si reprezentanti ai PDL Bucuresti.
Tonele de alimente ar trebui sa-i ajute pe nevoiasi sa treaca peste urmatoarele zile cu bine. S-a adus ajutoarele pana unde s-a facut carare. Aici nu a mai ajuns nimic
Poate ca se va termina cu bine. Poate ca tot natura, cea care i-a pedepsit atat de aspru, se va indura de ei.
Soarele sta sa apuna, insa este un moment de maxima tristete pentru locuitorii acestui sat, pentru ca de mai bine de 2 saptamai nu mai au curent electric, iar in momentul in care soarele dispare de pe cer, ei raman in bezna totala.
Etichete: izolare, povesti, supravietuire, zapada,
