Cum s-au schimbat elevii din România în ultimii doi ani. „Copii buni repetă clasa pentru că nu s-au mai putut adapta”

Anul trecut 2,1 milioane de elevi au terminat școala(fără copiii de grădiniță și clase terminale), iar anul acesta numărul lor a ajuns la sub 2 milioane(fără grădinițe și clase terminale) Grav este că scade și prezența elevilor la examenele naționale.

„Sistemul de învățământ românesc trebuie să facă o radiografie și să vadă care sunt problemele. Poate suntem în momentul în care copiii nu mai sunt interesați de a finaliza cu un Bacalaureat, ci poate au nevoie de o meserie. Poate interesul lor diferă în funcție de zone”

Roxana Hulpe: Evaluarea Națională a început ieri. Are o nouă structură acum. Este un început în schimbarea de care e nevoie în sistem? Care este rolul Evaluării Naționale?

Ionela Neagoe: E puțin mai provocatoare Evaluarea Națională, dar nu de substanță, modifiarile nu sunt de așa natură încât să îi vezi profunzimea unui copil , să poți sa-i diferențiezi cu adevărat. Cel puțin la literatura există o tendință de superficialitate ș vin la liceu și constați că nu e suficient. Eu am copii în clasa a IX a cărora nu le înțeleg scrisul sau am elevi în clasa a IX-a care nu ies din tiparul acela pentru care s -au antrenat pentru Evaluarea Națională. Și asta e o problema, ei se antrenează pe un tipar de subiect, dar asta nu inseamna ca esti bun, ci că ești bun doar pe tiparul acela de subiect , daca te scoate cineva din tiparul acela de subiect...ești pierdut. Chiar dacă sunt texte la prima vedere, nu ești chiar atât de liber ca elev , esti liber la ultimul subiect , acolo îți dovedești creativitatea. În prima parte a subiectului ești în tipare.

„Evaluarea Națională nu cerne elevii buni de cei slabi în acest moment”

Roxana Hulpe: Nu cerne suficient în acest moment Evalurea Națională?

Ionela Neagoe: Nu. Îi văd în clasa a IX-a că nu au abilități de comentariu de text , că nu pot merge în profunzime, în analize, sunt canalizați către scheme și tiparele pe care le-au învățat. Dacă ar fi dupa mine, în Evaluarea Națională aș merge pe text la prima vedere și formularea unor cerințe astfel încât copilul să demonstreze profunzime în comenatriu, analiză, dar tebdința nu e asta.

Roxana Hulpe: Cum a fost acest an școlar?

Ionela Neagoe, directorul Colegiului Național Gheorghe Lazăr: Foarte obositor, bine că s-a terminat. Obositor pentru că anul acesta ne-am întors cu prezență fizică la școală , a fost o perioadă de reacomodare dificilă și pentru noi și pentru copii. În prima parte a primului an, de pe 12 Martie 2020 de când am fost șocați cu hotărârea de a rămâne acasă pentru că a trebuit să învățăm extrem de rapid să predăm în online. Mulți aveau probleme de adaptare, se temeau de ce se întâmpla și cu virusul și am zis să compensam în mediul online cu activități, dar ne-a stors de energie. Apoi am funcționat în sistem hibrid și a fost dificil cu jumătate în clasă, jumătate în case. Lucrul cu copiii după întoarcerea la școală a fost greu pentru că s-au adaptat greu.

Roxana Hulpe: S-au schimbat copiii în ultimii doi ani?

Ionela Neagoe: S-au schimbat, în sensul că nu își pot menține atenția foarte mult timp în clasă, nu făceau față efortului învățării ca până acum, îi speria testul scris, presiunile pe care le puneau asupra lor. Își puneau o presiune mare se demonstreze că pot. Toate acestea psihologic vorbind le-a produs multora un dezechilibru.

„Noi în școală avem în clasa a XII-a un copil care repetă clasa a XII-a pentru că nu a mai putut să vină la școală, nu a mai putut socializa cu ceilalți, cu colegii, cu profesorii”

Ionela Neagoe: Elevul din clasa a XII-a care a renunțat la școală în primul semestru din clasa a XII-a merge la psiholog, la psihiatru. Am copil în clasa a X-a care repetă anul tot din cauza depresiei, anxietății. Am copil care a terminat clasa a XII-a și care nu se prezintă în bac pentru că nu poate face față examenului și merge la psihiatru, speră să se prezinte în toamnă.

Roxana Hulpe: Astfel de cazuri se întâmplă într-un colegiu foarte bun din București, sunt copii care vin din familii în care educația primează, în care se discută despre problemele emoționale, în țară lucrurile sunt și mai delicate.

Ionela Neagoe: Nu ține de familie, ține de o anumită abilitate, predispozițe pentru analiză. Sunt copii care gândesc prea mult, fac proiecții de viitor, se tem de ce se întâmplă. Asta s-a întâmplat din cauza pandemiei.

„Elevii sunt foarte obosiți, spre sfârșitul anului școlar pare că s-au readaptat prezenței fizice la clasă: testelor, evaluărilor naționale”

Roxana Hulpe: Dumneavoastră petreceți foarte mult timp printre elevi, unde s-a greșit în acești doi ani? E clar că s-a produs o ruptură undeva între școală și această generație.

Ionela Neagoe: Am tot amânat schimbarea programei școlare, s-a tot amânat o modificare a planului cadru, acolo e o problema. Dacă iei un copil extrem de realizat, de exemplu un lăzărist care a terminat și o facultate și tot și îl intrebi: cu ce te-a ajutat școala? să vezi că a uitat din tot ce a învățat el și memorat și repeodus, că școala l-a ajutat cu alte competențe și nu cu cele de a rezolva probleme de mate fizică și chimie. Poate e nevoie să ne oprim și să vedem că ce spunem noi ''școala, învățământul românesc de calitate se distruge'' nu trebuie luat doar în sensul negativ. Trebuie să vedem și mințile luminate pe care le avem care ar putea să evalueze și care ar putea să tragă o concluzie și să spună: asta ar putea funcționa la copiii aceștia.

Roxana Hulpe: Dar ce ne dorim de la acești copii? Ne dorim să treacă prin scoală, să bifeze și atât?

Ionela Neagoe: Nu știu. Dacă mă gândesc la mine, cea care a trecut prin școala asta și mă întrev la ce m-a ajutat ce am memorat și reprodus...nu cred că m-a ajutat cu ceva, nu am reținut ce am memorat. M-a călit doar, am învățat să învăț , atât. Pe de altă parte te gândești la ce ne va cere nouă viitorul. Poate se va ajunge să nu mai scriem decât pe computer , nu-mi dau seama dacă scrisul de mână mai este relevant pentru această societate sau pentru societatea viitorului. Nu îmi dau seama. Acești copii sunt minunați, au tot felul de alte calități și te întrebi: o fi important să scrie de mână sau să scrie la calculator și să fie buni în altele, în acest moment eu ca profesoară sunt debusolată. Nu știu de ce e nevoie pentru acești copii. S-a schimbat total interesul lor. Eu am așteptări conform valorilor mele , mă lovesc de idee și mă revolt, dar mă întreb: e important pentru mine, pentru ei e? Nu știu.

„Pentru mine, ca dascăl, este foarte important ca un copil să își dorească să cunoască, nu să treacă doar prin școală”

Ionela Neagoe: Îmi doresc ca un copil să își dorească să cunoască, nu să treacă prin școală . Să își dorească, fiind în școală și parcurgând cei 4 ani de liceu să zicem, să se descopere și pe el, sa vadă ce se potrivește și să devină un bun profesionist în lumea asta care are nevoie de profesioniști. Avem nevoie de tamplari, de instalatori, o parte din meseriile acestea în viitor nu vor mai fi.

“Eu cred că e nevoie ca specialiștii acestei țări să stea la o masa rotundă și să găsească soluții pentru situația în care ne aflăm acum să fie în concordanță cu ce ne așteaptă în viitorul apropiat”

Roxana Hulpe: Ce se va întâmpla dacă nu se va schimba nimic?

Ionela Neagoe: Va fi dezastruos pentru că noi oricum avem probleme cu forța de muncă și e nevoie clar să adaptam modul în care se face educația cu cerintele de pe piața muncii.