Un nou trend turistic își face loc în România. „Nici nu credeam la noi în ţară că există aşa ceva”

Mulţi aleg bicicleta şi pedalează departe de tumultul oraşului, până la podgoriile din Prahova. La sosire, îşi încarcă „bateriile” fie la un conac, fie într-un hamac. Zona Dealul Mare e împânzită de crame unde găseşti butoaie pline cu must dulce sau vin vechi.

Încinşi de razele blânde ale soarelui, dar mai ales de panta care s-a lăsat greu cucerită, mai mulți biciclişti îşi fac timp să admire dealurile încărcate de vită de vie. Au pornit din Bucureşti de dimineaţă şi au lăsat autoturismele la Urlaţi, în Prahova. Apoi s-au urcat în şa şi au pornit să curtreiere zona. Au găsit un loc în care să îşi tragă sufletul şi să guste din plăcintele ori fursecurile pregătite de gazdă. Au primit şi o cafea cu aromă de lavandă, leac împotriva oboselii. Mihaela Baciu, turistă: „Fursecuri cu lavandă, cu trandafiri, cu rozmarin. Domnii au şi un jojoba minunat, l-am descoperit acuma. Nici nu credeam la noi în ţară că există aşa ceva. Se pot face lucruri frumoase, se pot descoperi lucruri frumoase. Merită să ieşi în fiecare weekend, dacă se poate. Mai pedalezi, mai faci un popas”. Gabriela Enache, gazdă: „Este interesant aşa să descoperi arome şi senzaţii şi tocmai ăsta este scopul grădinii, să te provoace cu toate simţurile. Pentru relaxare, mai ales, că este toamnă şi acum toate miresmele sunt la apogeul lor. Deja în zona noastră, Dealu Mare sau Urlaţi, miroase deja a strugure copt. A strugure zdrobit”. Cum călătorului îi şade bine cu drumul, cei din grup iau din nou bicicletele de coarne şi pedalează cu râvnă până la Conacul Bellu. Înconjurat de un parc minunat, la marginea oraşului Urlaţi, conacul adăposteşte picturi, cărţi rare şi mobilier deosebit ce a aparţinut familiei Bellu. Gabriela Sanda Nicolau, muzeograf custode al Conacului Bellu: „Să vedeţi ce designeri existau şi în urmă cu două, trei sute de ani. Iată cum se manevrează scaunul de rugăciuni pentru doamne. Doamnele se aşezau în genunchi, se rugau, după care se transformă în fotoliu”. Cu fărâma de istorie în minte, grupul porneşte iar la drum. Mai ales că trebuie să facă loc unei perechi de îndrăgostiţi care se căsătoreşte la conac. De pe coama dealului, priveliştea e fascinantă. Poţi zări chiar şi Bucureştiul, dar cu siguranţă hamacul ce atârnă leneş între copaci e mai atrăgător. Diana Voican, turistă: „Este o zi care te scoate din cotidian, din oboseala din griji, din tot ce înseamnă o zi de muncă. Eşti cu familia, pentru că suntem cu toţii avem copii cu noi. Găsim locuri în care putem să mâncăm prune fără praf pe ele, putem să mâncăm struguri direct din vie. Mulţi copii nici nu ştiu cum sunt strugurii, îi văd doar pe raft în magazine. Mai vedem şi câte un animal, o şopârliţă, oile, căpriţele. Este totul minunat”. Mădălin Ciucu, gazdă: „Este un loc izolat. Nu prea există gălăgie şi se aud doar zgomotele aşa cum le da natura. Foarte, foarte multă linişte. Un hamac, un loc de campare în siguranţă. Suntem aproape de cel mai înalt punct din zonă şi de acolo se vede spre Bucureşti. Se vede spe Buzău, se văd Bucegii”. Traseul de o zi printre viile din Dealu Mare se încheie, fireşte, la cramă. Proprietari de cramă: „Noi le oferim la sfârşit de cursă un rose, poate şi un alb, poate şi un roşu. Iar pentru şoferi avem o variantă de must proaspăt la început de fermentaţie, care este în butoaie de inox. Noi pregătim un aperitiv bazat pe produse locale, încercam să sprijinim producătorii din zonă. Avem brânzeturi, caşcaval afumat, nuci, pentru că suntem pe Valea Nucetului”. O cramă, cu o hrubă veche de 300 de ani, ascunde o legendă ce-i îndeamnă pe musafiri la visare. Proprietar de cramă: „A fost făcut pe vremea lui Constantin Brancoveanu, unde se spune că soţia lui îşi învechea vinurile. Legenda spune că acest beci se uneşte cu conacul Constantin Brancoveanu, care este peste două dealuri şi folosit ca o rută de evadare în caz de pericol”. Un astfel de tur de o zi poate fi făcut pe cont propriu, dar e de preferat să apelaţi la o agenţie care organizează excursia în cel mai mic detaliu Ana Voican, organziator: „Vii şi nu te mai interesează nimic, doar te simţi bine şi te bucuri de moment. Acesta este la 415. Cel standard este 250, unde poţi să optezi şi pentru party de după”. Tura se termină întotdeauna cu o degustare de vinuri, unde specialiştii le explică musafirilor cum să distiga soiurile şi cum să le potrivească în meniu. Nu lipsesc nici focul de tabără şi grătarul cu bunătăţi.