O capsulă NASA se întoarce acasă după şapte ani cu „daruri” pentru Terra. Ce a colectat de pe asteroidul Bennu
Intrarea în atmosferă va încetini rapid nava, supunând în acelaşi timp scutul său termic de protecţie la temperaturi mai mari de 5.000 de grade, în timp ce capsula va decelera de-a lungul unei traiectorii spre o zonă de aterizare de 57,59 kilomeri lungime, la Dugway Proving Ground şi Utah Test and Training Range din cadrul armatei, relatează CBS, potrivit News.ro.
La două minute după intrarea în atmosferă, la o altitudine de 32 de kilometri, o mică paraşută se va desfăşura pentru a stabiliza şi încetini nava înainte ca o paraşută principală să se desfăşoare deasupra deşertului Utah.
De acolo, se aşteaptă să coboare până la o aterizare blândă de 17 km pe oră la ora locală 10:55 (17.55 - ora României), punând capăt unei călătorii de şapte ani şi 6,4 miliarde de kilometri.
După ce capsula de prelevare a eşantioanelor se va întoarce, echipele de recuperare vor sta în aşteptare pentru a documenta starea capsulei, căutând orice semn de breşă care ar putea cauza contaminarea eşantioanelor imaculate din interior, înainte de a o muta într-o "cameră curată" temporară cu aer filtrat. Aceasta va fi apoi pregătită pentru un zbor către Centrul Spaţial Johnson din Houston, unde NASA a amenajat un laborator de analiză a probelor de înaltă tehnologie.
"Asteroizii pe care îi avem astăzi în sistemul nostru solar au rămas din această primă etapă a istoriei sistemului solar", a declarat Dante Lauretta, cercetător principal la Universitatea din Arizona. "Ne uităm literalmente la materiale geologice care s-au format înainte ca Pământul să existe. Eu le numesc rocile bunicilor, cele care reprezintă cu adevărat originile noastre şi de unde venim. Şi ştiu că acestea aşteaptă de patru miliarde şi jumătate de ani să ajungă în capsula de returnare a probelor, să ajungă în siguranţă în deşertul Utah (şi) să ajungă în instalaţia extraordinară pe care colegii noştri de la Centrul Spaţial Johnson au pus-o la punct", a spus el.
Lauretta a declarat că eşantioanele reprezintă "un cadou pentru lume".
"Avem laboratoare pe patru continente, 16 fusuri orare, sute de cercetători, peste 60 de laboratoare care s-au pregătit pentru a obţine acest material şi suntem gata să începem campania ştiinţifică finală a misiunii principale OSIRIS REx.", a menţionat cercetătorul.
Două nave spaţiale japoneze Hayabusa au returnat mici eşantioane de pe asteroizi în 2010 şi 2020, dar OSIRIS-REx - un acronim care înseamnă Origins, Spectral Interpretation, Resource Identification and Security Regolith Explorer - este prima misiune americană care colectează un eşantion de asteroid.
Echipată cu trei camere, două spectrometre, un altimetru laser şi un sistem de imagistică cu raze X dezvoltat de studenţi, nava spaţială OSIRIS-REx şi capsula de returnare a eşantioanelor au fost lansate de pe o rachetă Atlas 5 a United Launch Alliance de la Cape Canaveral la 8 septembrie 2016.
Pentru a ajunge la Bennu, care orbitează într-un plan înclinat cu şase grade faţă de cel al Pământului, OSIRIS-REx a făcut o buclă în jurul Soarelui şi apoi a efectuat un zbor de asistenţă gravitaţională pentru creşterea vitezei pe lângă Pământ la 22 septembrie 2017. Nava spaţială a alunecat în cele din urmă pe orbita lui Bennu la sfârşitul anului 2018.
Oamenii de ştiinţă au fost uimiţi de ceea ce au găsit, notează CBS. În loc de un corp mai tipic, cu soluri şi roci cu granulaţie fină deasupra unui interior solid, Bennu s-a dovedit a fi o grămadă de moloz slab compactat care se comporta mai degrabă ca un fluid decât ca un solid.
"Este un obiect ceresc uimitor", a declarat Lauretta. "Pentru a vă da o idee despre scară, are o dimensiune de puţin peste 1.600 de metri. Aceasta este aproximativ de mărimea Empire State Building. Îmi place să mă gândesc la Bennu ca la un mic munte care pluteşte în spaţiul cosmic.
"Iar forma sa este deosebit de intrigantă. este literalmente o picătură formată din rocă, pietriş şi bolovani care abia se ţin împreună de propria microgravitaţie."
După o cartografiere amplă pentru a identifica un punct sigur de colectare a probelor, OSIRIS-REx a coborât încet spre suprafaţă la 20 octombrie 2020, cu "mecanismul de achiziţie a probelor de tip "Touch-And-Go Sample Acquisition Mechanism", sau TAGSAM, în formă de tigaie, aşezat la capătul unui braţ robotizat.
La contact, sonda a lansat un jet de azot gazos în jurul interiorului TAGSAM-ului cu lăţimea de 50 centimetri, agitând solul şi rocile mici de dedesubt şi suflând o parte din material în filtrele de colectare înainte ca nava spaţială să inverseze cursul şi să se îndepărteze.
"S-a comportat foarte asemănător unui fluid, nu a existat nicio rezistenţă la mişcarea descendentă a navei spaţiale", a declarat Lauretta într-un interviu. "Ne-am scufundat cu aproximativ 50 de centimetri şi dacă nu am fi pornit propulsoarele de întoarcere, cred că am fi intrat direct în asteroid şi am fi dispărut".
După ce s-a îndepărtat de Bennu, mecanismul TAGSAM şi mostrele sale preţioase au fost depozitate în capsula de întoarcere OSIRIS-REx pentru zborul lung de întoarcere pe Pământ şi pentru reintrarea de duminică.
Planul de zbor prevede ca această capsulă de întoarcere să fie eliberată de la nava-mamă la ora 6:42 a.m. (13.42 - ora României). Douăzeci de minute mai târziu, se aşteaptă ca nava spaţială OSIRIS-REx să îşi pornească propulsoarele, punând-o pe direcţia unei întâlniri apropiate cu asteroidul Apophis în 2029.
Cu un diametru de aproximativ 365 metri, Apophis se va apropia la mai puţin de 32.000 de kilometri de Pământ în 2029. Nava spaţială OSIRIS-REx, redenumită până atunci OSIRIS-Apophis Explorer, va intra pe orbită în jurul lui Apophis la scurt timp după ce asteroidul se va apropia de Pământ, dând startul unor observaţii extinse.
Ce este viața? Cum a luat naștere?
Dar mostrele Bennu care se întorc duminică pe Pământ sunt în centrul atenţiei.
"Ne întoarcem la începuturile sistemului solar, căutăm indicii pentru a afla de ce Pământul este o lume locuibilă, această bijuterie rară din spaţiul cosmic care are oceane, are o atmosferă protectoare", a spus el. "Credem că toate aceste materiale au fost aduse de aceşti asteroizi bogaţi în carbon foarte devreme în timpul formării sistemului nostru planetar".
"Şi, bineînţeles, cea mai mare întrebare, cea care îmi conduce investigaţiile ştiinţifice, este originea vieţii. Ce este viaţa? Cum a luat naştere? Şi de ce a fost Pământul locul în care a apărut? ... Credem că aducem înapoi acest tip de material, poate reprezentanţi ai seminţelor vieţii pe care aceşti asteroizi le-au livrat la începuturile planetei noastre", a menţionat Lauretta.