Noi detalii şi imagini impresionante ale nebuloasei Tarantula, dezvăluite de telescopul James Webb

Galerie foto

Telescopul spaţial James Webb a dezvăluit marţi imagini impresionante ale Nebuloasei Tarantulei, o regiune a cosmosului în care stelele se nasc într-un ritm vertiginos.

Supranumită astfel datorită formei norilor săi de gaz şi praf, Nebuloasa Tarantula este situată "la doar" 161.000 de ani lumină distanţă, a spus NASA într-un comunicat. Este cea mai mare şi mai luminoasă regiune de formare a stelelor din întregul grup de galaxii din apropierea noastră şi găzduieşte cele mai fierbinţi şi mai masive stele cunoscute.

Deşi această nebuloasă a fost, prin urmare, de mult timp o ţintă pentru oamenii de ştiinţă care studiază procesul de formare a stelelor, aceste imagini dezvăluie noi detalii, inclusiv mii de stele tinere până acum invizibile pentru telescoapele anterioare.

Mai multe instrumente ştiinţifice de la bordul James Webb au fost folosite pentru a capta imagini ale nebuloasei cu diferite lungimi de undă.

În centrul imaginii realizate de instrumentul NIRCam, care operează în infraroşu apropiat, se află un grup de stele albastre tinere foarte strălucitoare.

Un alt instrument, NIRSpec, i-a permis să distingă o stea care tocmai iese din zona sa de praf, menţinând în acelaşi timp un nor în jurul ei - o etapă a formării sale care nu ar fi putut fi observată fără abilităţile incredibile ale lui James Webb. Cercetătorii de până acum credeau că această stea era de fapt mai în vârstă şi într-un stadiu mai avansat.

"Regiunile de formare a stelelor din Calea Lactee nu produc stele cu aceeaşi rată frenetică ca nebuloasa Tarantula şi au compoziţii chimice diferite", a explicat NASA.

Compoziţia sa chimică este astfel de mare interes pentru cercetători, deoarece este similară cu regiunile în care stele s-au format când cosmosul avea doar câteva miliarde de ani, când crearea stelelor era la apogeu.

Lansat în spaţiu de Crăciunul trecut şi complet operaţional de doar câteva luni, telescopul James Webb îşi efectuează observaţiile la 1,5 milioane de kilometri de Pământ.

Potrivit agenţiei spaţiale americane, această piesă de inginerie "abia începe să rescrie istoria creaţiei stelare".