Misterul planetei care are forma unei lacrimi. Unde se află gigantica WASP-103 b, de două ori mai mare decât Jupiter

Tehnic, planetele sunt rotunde, prin definiție; trebuie să aibă suficientă masă pentru a produce gravitația necesară pentru a se trage într-o formă sferică.

„De fapt, una dintre specificațiile pentru a fi o planetă este că au suficientă masă încât să le facă rotunde”, a declarat Susana Barros, cercetător senior la Institutul de Astrofizică și Științe Spațiale din Portugalia, pentru Live Science.

Dar asta nu înseamnă neapărat că planetele sunt sfere perfecte. „Le numim rotunde, dar nu sunt într-adevăr perfect rotunde, inclusiv propriul nostru Pământ”, explică și Amirhossein Bagheri, cercetător în științe planetare și geofizică la Institutul de Tehnologie din California, pentru Live Science.

Pământul și planetele ca acesta au adesea o umflătură în jurul ecuatorului cauzată de forța centrifugă, forța exterioară experimentată de un obiect care se rotește.

Pe Pământ, umflarea este ușoară, dar semnificativă: din cauza diferenței de forță centrifugă și a distanței față de centrul Pământului, lucrurile cântăresc cu aproximativ 0,5% mai puțin la ecuator decât la poli.

Dar acest efect poate fi dramatic în circumstanțele potrivite. „Dacă planeta se rotește foarte repede, polii se vor aplatiza”, a spus Barros, ceea ce duce la o formă strivită, asemănătoare unei mingi de rugby.

WASP-103 b se află în constelația Hercules, la 1.532,9 ani lumină depărtare

Forța centrifugă nu este singura forță care poate modifica forma unei planete. „Dacă un corp este suficient de aproape de steaua gazdă, atunci aceste forțe gravitaționale care acționează asupra corpului devin atât de mari, încât planeta devine alungită”, afirmă Bagheri.

Un astfel de corp este exoplaneta WASP-103 b, o gigantă gazoasă de două ori mai mare decât Jupiter și cu o masă de 1,5 ori cea a celei mai mari planete din sistemul nostru solar, care orbitează o stea de aproape două ori mai mare decât Soarele.

WASP-103 b se află în constelația Hercule, la 1.532,9 ani lumină distanță de sistemul nostru solar.

WASP-103 b este, de asemenea, „foarte, foarte aproape de stea”, a spus Barros. Iar asta îi schimbă forma. „Există un echilibru între forța gazului care se numește echilibru hidrostatic, care vrea să extindă planeta... și puterea atracției gravitaționale”. Această atracție de la steaua gazdă duce la o planetă „în formă de lacrimă”, explică Barros.

Această deformare poate chiar schimba modul în care planeta se rotește. Dacă o planetă începe cu o umflătură pronunțată către steaua de origine și continuă să se rotească în mod normal, „atunci această umflătură nu ar fi întotdeauna în același loc”, a spus Barros.

Teoretic, ar exista și planete în formă de gogoașă

Deplasarea acelei umflături în jurul planetei în timp ce se rotește folosește multă energie. „Deci încep așa, dar apoi, foarte repede, se vor alinia”, a spus Barros. Planeta devine blocată de steaua gazdă, cu aceeași parte a planetei îndreptată spre stea în orice moment.

În plus, WASP-103 b orbitează extrem de rapid în jurul stelei sale, ceea ce duce la o aplatizare a polilor, a spus Barros. Rezultatul este o planetă foarte ”zdrobită”.

Dar chiar și o sferă strivită este în mare parte sferică. Unii oameni de știință au propus posibilitatea unei planete toroidale – sau în formă de gogoașă. Acest lucru s-ar putea întâmpla în mod ipotetic dacă o planetă s-ar roti suficient de repede pentru ca forța centrifugă exterioară să depășească forța gravitațională, trăgând masa planetei spre centrul său.

Dar o planetă toroidală nu a fost niciodată observată și este puțin probabil să fie descoperită în viitorul apropiat. „Este mai mult science fiction decât știință”, a spus Bagheri.