Ce este ciclonul. Cum se formează unul dintre cele mai periculoase și distrugătoare fenomene meteorologice
Aerul circulă în sensul invers acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică.
De obicei, cicloanele sunt însoțite de furtuni violente și vreme rea.
Cuvântul „ciclon” provine din cuvântul grecesc „kiklonas”, care înseamnă „care se rotește”.
Ce este un ciclon și cum se formeazăCicloanele sunt sisteme de presiune joasă care se formează deasupra apelor tropicale calde și pot dura săptămâni, fiind caracterizate de vânturi extreme, ploi abundente și valuri de furtună.
Ele prezintă un risc semnificativ datorită efectelor lor distructive, inclusiv inundații și pierderi de vieți omenești. Intensificarea cicloanelor este cauzată de schimbările climatice.
Cicloanele se formează printr-o combinație de temperaturi foarte ridicate ale suprafeței mării și un tip potrivit de curenți de aer superiori. Imaginează-ți un coș înalt unde toată energia intră la bază și este aspirată către vârf.
O mare cantitate de energie se adună într-un loc, ceea ce duce adesea la furtuni. În partea potrivită a oceanului, sistemul poate începe să circule și să elibereze toată acea energie în partea superioară a atmosferei. Energia creată de furtuni poate apoi să alimenteze întregul sistem și astfel se va forma un ciclon tropical.
Cicloanele depind de circulația Pământului, așa că se formează departe de ecuator. Efectul rotației Pământului ajută întregul sistem să se rotească.
Temperaturi ale mării de 26,5 grade Celsius sau mai mult, împreună cu un grup de furtuni sau condiții preexistente, creează condițiile meteorologice ideale pentru formarea unui ciclon.
De exemplu, uraganul Katrina, care a lovit New Orleans în 2005, s-a format în ape cu temperaturi în jur de 32°C sau mai calde.
Temperaturile de 31-32°C au fost măsurate în largul coastei de vest a Australiei la începutul anului 2011, când s-a format ciclonul Rusty.
Tipuri de ciclon· Cicloane tropicale
· Cicloane extratropicale (cunoscute și ca cicloane temperate, cicloane de latitudini medii, cicloane frontale sau cicloane de undă).
Organizația Meteorologică Mondială folosește termenul „ciclon tropical” pentru a desemna sistemele meteorologice în care vânturile depășesc „forța de vijelie” (un minim de 63 km pe oră).
Cicloanele tropicale se dezvoltă în regiunea dintre Tropicul Capricornului și Tropicul Racului. Ele sunt sisteme meteorologice de mari dimensiuni care se formează peste apele tropicale sau subtropicale, unde se organizează într-o circulație a vântului de suprafață.
Cicloanele extratropicale apar în zonele temperate și în regiunile de latitudini înalte, deși se știe că ele pot avea originea și în regiunile polare.
AnticiclonUn anticiclon este opusul unui ciclon, adică are o circulație a aerului în spirală în exterior, în jurul unui centru de presiune înaltă.
Vânturile din anticiclon se rotesc în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică în jurul unui centru de presiune ridicată. În anticicloane, aerul vine de sus și coboară spre sol. Centrele de presiune ridicată au, în general, vreme frumoasă.
Ciclon tropicalCicloanele tropicale sunt furtuni violente care se formează deasupra oceanelor din zonele tropicale și se deplasează către zonele de coastă, provocând distrugeri mari din cauza vânturilor violente, a ploilor foarte abundente și a valurilor de furtună.
Cicloanele tropicale sunt unele dintre cele mai devastatoare calamități naturale din lume. Ele se formează și se intensifică deasupra oceanelor tropicale calde. Condițiile favorabile pentru formarea și intensificarea furtunilor tropicale sunt:
• Suprafață mare a mării cu temperaturi de peste 27°C. • Prezența forței Coriolis. • Variații mici ale vitezei vântului pe verticală. • zonă de presiune scăzută preexistentă sau o circulație ciclonică la nivel scăzut. • Divergență superioară deasupra nivelului mării. • Etapele formării cicloanelor tropicale
Etapele formării ciclonului tropical
Ciclul de dezvoltare al cicloanelor tropicale poate fi împărțit în trei etape:
Formarea și dezvoltarea inițială - Formarea și dezvoltarea inițială a unei furtuni ciclonice depinde de transferul vaporilor de apă și căldură de la oceanul cald la aerul de deasupra, în principal prin evaporare de la suprafața mării. Aceasta favorizează formarea unor nori verticali masivi de tip cumulus datorită convecției cu condensarea aerului în ascensiune deasupra suprafeței oceanului.
Stadiul matur - Când o furtună tropicală se intensifică, aerul se ridică în furtuni viguroase și tinde să se răspândească orizontal la nivelul tropopauzei (limita atmosferică dintre troposferă și stratosferă). Odată ce aerul se răspândește, se produce o presiune pozitivă la niveluri înalte, ceea ce accelerează mișcarea descendentă a aerului datorită convecției. Prin inducerea subsidenței (mișcare de coborâre a unei mase de aer în atmosferă, însoțită de încălzirea aerului), aerul se încălzește prin compresie și se formează un „ochi” cald (centru de presiune joasă), conform unacademy.
Modificare și disipare - Un ciclon tropical începe să se slăbească în ceea ce privește presiunea centrală scăzută, căldura internă și vitezele extrem de mari, imediat ce sursa de aer cald umed începe să scadă sau este brusc întreruptă. Acest lucru se întâmplă după atingerea uscatului sau când trece peste ape reci.
Cicloanele tropicale sunt cunoscute sub diferite nume în diferite regiuni ale lumii, de exemplu, sunt cunoscute sub denumirea de taifunuri în Marea Chinei și Oceanul Pacific; uragane în insulele Indiilor de Vest din Marea Caraibelor și Oceanul Atlantic; tornade în țările Guineei din Africa de Vest și sudul SUA; willy-willies în nord-vestul Australiei și cicloane tropicale în Oceanul Indian.
Ciclon extratropicalUn ciclon extratropical este un sistem de furtuni care își obține energia în principal din contrastele de temperatură orizontale existente în atmosferă. Cicloanele extra-tropicale (cunoscute și sub numele de furtuni de latitudine medie) sunt sisteme de presiune joasă cu fronturi reci, fronturi calde și fronturi ocluzate asociate.
În contrast, cicloanele tropicale au, de obicei, diferențe foarte mici sau inexistente de temperatură pe suprafața Pământului și vânturile lor sunt generate de eliberarea de energie datorată formării norilor/ploii din aerul cald și umed al tropicelor.
Diferențele dintre un ciclon extratropical și un ciclon tropical
Un ciclon extratropical este un sistem de presiune joasă care își obține energia în principal din diferența de temperatură pe direcția orizontală din cadrul ciclonului (cunoscută în meteorologie ca gradient de temperatură).
Structural, cicloanele tropicale au vânturile cele mai puternice aproape de suprafața Pământului, în timp ce cicloanele extra-tropicale au vânturile cele mai puternice în apropierea tropopauzei — la aproximativ 12 km în sus.
Aceste diferențe se datorează faptului că ciclonul tropical are un „nucleu cald” în troposferă (sub tropopauză), în timp ce ciclonul extra-tropical are un „nucleu cald” în stratosferă (deasupra tropopauzei) și un „nucleu rece” în troposferă.
„Nucleu cald” se referă la o regiune relativ mai caldă decât mediul înconjurător la aceeași suprafață de presiune („suprafețele de presiune” sunt doar o altă modalitate de a măsura înălțimea sau altitudinea).
Un ciclon tropical se va transforma adesea într-un ciclon extra-tropical pe măsură ce se deplasează spre poli și spre est. Ocazional, un ciclon extra-tropical își poate pierde caracteristicile frontale, poate dezvolta convecție în apropierea centrului furtunii și se poate transforma într-un ciclon tropical complet dezvoltat.
Sus în atmosferă (la aproximativ 10 km altitudine) se găsește de obicei un curent-jet relativ aproape. De fapt, intensitatea unui ciclon extra-tropical este strâns legată de puterea acestui curent-jet.
Cele mai puternice cicloane extratropicale apar în lunile de iarnă, când curentul-jet este la cea mai mare intensitate. Perioadele în care curentul-jet este neobișnuit de puternic pot duce la apariția a două sau mai multe cicloane puternice în decurs de câteva zile.
Durata totală de viață a unui ciclon extra-tropical, de la naștere până la dezvoltare și până la disipariție, poate depăși ocazional 10 zile, deși intervalul tipic este de 2 până la 5 zile.