„A fost o adevărată legendă!”. Cel mai valoros fundaş român al tuturor timpurilor, omagiat de italienii care l-au cunoscut
Alexandru Penciu, nume cu rezonanță în rugby-ul italian, fost jucător și antrenor al echipei Rugby Rovigo, a murit la 91 de ani.
„Un individ ce a reușit să-și îmbrace cu grație identitatea învăluită în viața și tradițiile acestor meleaguri”, notează Rovigo in Diretta.
„Comunitatea rugby-ului îi plânge pe Alex Penciu, venit din Est și aducător de triumfuri pentru echipa de rugby din Rovigo”, subliniază Il Gazzettino.
„Alex Penciu, o adevărată emblemă a rugby-ului cu balonul oval”, îl descrie Corriere delle Alpi.
„Adio, Alex Penciu, etern bersagliere (soldat cunoscut pentru agilitatea sa pe câmpul de luptă)”, scrie La Voce di Rovigo.
În anii 1971 și 1972, Penciu a strălucit ca cel mai prolific marcator în campionatul italian. Ca antrenor, și-a adus aportul în Canada și Franța, stabilindu-se apoi definitiv în Italia începând cu 1978. A lucrat în spatele echipelor din Mantova, Villadose și Belluno, scrie Rotalianul.
Echipa Rugby Rovigo nu a întârziat să-și exprime compasiunea, rememorându-i realizările impresionante ale românului Alex Penciu în universul rugby-ului.
„FEMI-CZ Rugby Rovigo Deltz transmite condoleanțele către familia Penciu pentru pierderea lui Alex, jucător roș-albastru purtător al numărului 167.
Ca prim străin care a evoluat în cadrul clubului și apoi ca antrenor, Penciu a devenit o figură emblematică pentru noi.
El a avut o influență majoră în renașterea echipei roș-albastre în anii '70; debutând în sezonul 1969/70, a contribuit la 4 campionate cu nu mai puțin de 319 puncte (10 eseuri, 17 drop-goluri, 59 lovituri de pedeapsă, 28 transformări).
În primele trei sezoane cu tricoul echipei noastre, s-a consacrat ca cel mai prolific marcator. Transmiterea sincere a condoleanțelor întregii familii din partea societății sportive FEMI-CZ Rugby Rovigo Delta”.
Născut la 1 noiembrie 1932, Alexandru Penciu a început rugby-ul la Petrolul Ploieşti, trecând apoi la PPT Bucureşti şi CCA Bucureşti (devenită Steaua), echipă cu care a câştigat de cinci ori titlul naţional. Şi-a încheiat cariera de jucător la vârsta de 40 de ani, în Italia, la Rovigo, fiind două sezoane consecutiv cel mai prolific marcator de puncte din campionatul italian.
A jucat de 34 de ori pentru România între anii 1955 şi 1967, reuşind 37 de puncte şi a contribuit la prima victorie în faţa Franţei, din 5 iunie 1960, de la Bucureşti (11-5), când a reuşit o transformare şi două drop-goluri.
Acesta locuia în Italia, la Belluno, unde s-a şi stins din viaţă.
„Este o mare pierdere pentru noi, pentru rugby-ul românesc, dar în aceeaşi măsură şi pentru cel internaţional. A fost, este şi continuă să fie un model pentru toate generaţiile, un talent înăscut completat de enorm de multă muncă, dedicaţie şi pasiune, o legendă care a trăit pentru rugby, care a făcut ca numele României să fie pe buzele tuturor. A fost până în ultima clipă un om foarte lucid, raţional, un om cu care stăteam de vorbă tot timpul, la câteva săptămâni ne auzeam la telefon. Mă bucur că am reuşit să-l aducem, când starea de sănătatea i-a permis, în cantonamentele de copii şi juniori pentru a lucra cu el, pentru a vedea ce înseamnă un adevărat model. Este o zi tristă pentru rugby-ul românesc, o zi în care Alexandru cel Mare nu mai este fizic printre noi, însă renumele său şi momentele extraordinare pe care le-a scris în rugby-ul nostru şi cel mondial, vor dăinui întotdeauna. Este de datoria noastră să vorbim generaţiilor actuale şi viitoare despre marele Alexandru Penciu”, a declarat Alin Petrache, preşedintele Federaţiei Române de Rugby.