Voluntarii unei asociații din Alba au luat la pas ulițele mai multor sate pentru a ajuta bătrânii singuri. „Nu ne e așa ușor”

Pentru unii dintre ei, voluntarii sunt singurii care le mai trec pragul. Fie că îi aprovizionează cu lemne, fie se asigură că au mâncare caldă, bâtrânii văd în acest sprijin o rază de speranță.

În vârstă de 84 de ani, o bâtrână își îngrijește singură soțul grav bolnav. Cei doi nu au copii, iar, uneori, o nepoată le mai alină singurătatea. Voluntarii sunt cei care se preocupă în aceste zile geroase ca cei doi să aibă în casă cele trebuincioase.

Bătrână: „Mi-e ca o soră”.

Reporter: La ce vă ajută?

Citește și

Condiții insalubre la căminele pentru bătrâni din Cluj. Bucătării mizerabile, băi cu igrasie și lenjerii murdare

Bătrână: „Îmi aduce lemne de acolo, o trimit la magazine, apă”.

Reporter: Vă descurcați mai greu iarna?

Bătrână: „Ne descurcăm oricând că suntem bătrâni, bătrânul e pe pat. Nu ne e așa ușor, dar învingem necazul”.

Pentru a nu ieși bâtrânii în frig, voluntarii le aduc lemne în casă, fac cumpărăturile și chiar plătesc facturi la utilități în locul seniorilor.

Voluntar: „Să îmi spui ce să îți mai aduc. Să mă duc la magazine, să îți cumpăr pâine și ce îți mai trebuie. Îți aduc lemne, îți aduc apă”.

O poveste tuburătoare de viață are și o altă bunică de 75 de ani, care a rămas văduvă în urmă cu un sfert de secol. Recent și-a pierdut unul dintre copiii cu care locuia, iar, acum, zilele par a fi mai lungi decât nopțile friguroase. Voluntar: „Ce faci, nană Viorică?”

Bătrână: „Uite pe aici, pe acasă”.

Voluntar: „Tot singură?”

Bătrână: „Cu cine?”

Voluntar: „Ai să îți aduc niște lemne în casă și niște apă de la pivniță”.

Viorica Potopea: „E mai greu că nu poți merge ca vara. Mărioara îmi mai aduce de la sociație ce să facem”. Voluntarii trec pragul și unei bătrâne de 78 de ani, care are cinci copii, unii dintre ei plecați în străinătate.

Frăsinica Arion: „Dacă nu te ajută cineva, nu te poți descurca. Și acuma stau aici singură, vezi ce înseamnă copiii? Trebuie să plece, să se ducă. Iarna e foarte greu aici la noi cu lemne, cu toate alea, cu cumpărături și alea, dacă nu are cine să mă alimenteze”.

Adriana Todorean, voluntar al Asociației As 2001 Alba Iulia: „Satele românești, în general, sunt sate îmbătrânite, sunt foarte multe persoane vârstnice care, deși au unii dintre ei copii, copiii sunt plecați din țară, fie în alte localități, și ei sunt singuri și au nevoie de acest sprijin”.

La nevoie, vârstnicii primesc și servicii medicale la domiciliu, pentru a face cât mai puține drumuri prin frig la cabinetele medicale.