Produsele românești ar putea fi certificate de ministerul Agriculturii. Cum le vom recunoaște la raft
Your browser doesn't support HTML5 video.
Doar că în acest moment, în magazine găsim o mulțime de produse, cu diferite certificări, de la produse montane, ori tradițional românești, la cele protejate de Uniunea Europeană.
Într-o băcănie din Capitală rafturile sunt pline cu marfă de la producători români. Patronii spun că le aleg în funcţie de calitate şi mai puţin de certificările obţinute.
Acum există 5 regulamente de certificare pentru toate statele din Uniunea Europeană. Acestea includ: produse montane, produse bio, vinuri, băuturi aromatizate şi băuturi spirtoase, indicaţii geografice protejate, denumiri de origine protejată.
Pe lângă acestea, fiecare ţară îşi poate alege şi o schemă naţională de certificare a produselor. În România există deocamdată un singur certificat atestat de ministerul Agriculturii: produsul tradiţional, certificare primită deja de peste 700 de produse.
Acum, un proiect depus la ministerul Agriculturii cere atestarea unui nou certificat numit "De origine românească", pe scurt DOR.
Ştefan Pădure, Preşedintele Asociaţiei Pentru Promovarea Alimentului Românesc: "Modelul a fost luat de la Polonezi şi de la Francezi. În principiu produsele neprelucrate trebuie să fie născute crescute pe teritoriul naţional, animalele la fel abatorizate pe teritoriul naţional, iar la cele procesate trebuie să fie într-un procent de maxim 25%, fără a include apa, pot proveni de afară, pentru că sunt anumite produse la care nu avem materii prime în românia."
Certificările unui producător pot fi multiple. Marian Cuzdrioreanu, de exemplu, are o cherhana şi vinde, în acelaşi timp, produse din pește, pentru care a primit de la ministerul Agriculturii certificarea de produs tradiţional românesc. Vrea însă să beneficieze şi de certificatul DOR.
Anul 2020 s-a încheiat pentru România cu un deficit de peste 3, 1 miliarde de euro în comerţul cu produsele agroalimentare. Cu alte cuvinte, am importat prea multă mâncare, deşi producătorii locali se plâng adesea că nu au unde să îşi vândă marfa.