Modifica setarile cookie
Toate categoriile

Drumul Luminii Sfinte din Ierusalim până în ultimul sat românesc. Tradiţii în Sâmbăta Mare

Lumina Sfântă de la Ierusalim a ajuns pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti, iar la miezul nopţii ea este împărţită credincioşilor din întreaga ţară.

Focul sfânt ce se aprinde în Sâmbăta Mare pe mormântul Mântuitorului constituie una dintre cele mai mari minuni ale creştinismului.

Delegaţia soseste pe aeroportul Henri Coandă, cu o aeronavă specială.

Lumina Sfântă adusă de înalţii prelaţi va fi preluată de alte 7 avioane care au dus-o la Bacău, Iaşi, Suceava, Sibiu, Cluj Napoca, baia Mare, satu mare şi Timişoara, ca să ajungă la toţi credincioşii din ţară.

In Sâmbăta Mare are loc una dintre cele mai mari minuni ale creştinătăţii, şi anume aprinderea miraculoasă a Sfintei Lumini în mormântul mântuitorului Iisus Hristos de la Ierusalim.

De dimineaţă, toate luminile şi candelele din Sfântul Mormânt se sting, se aşează vatră curata deasupra mormântului apoi se pecetluieşte uşa cu două panglici albe aşezate în cruce.

Patriarhul intra în Sfântul Mormânt, unde apar stropi de lumină albă-albăstruie pe care îi aduna cu mâna şi îi aşează în potir.

Apoi, ia două buchete de lumânări pe care le aprinde şi rosteşte cuvintele "Veniţi de primiţi Lumina!"

Credincioşii vor putea lua Lumina Sfântă la slujba de Înviere oficiată la Catedrala patriarhală de la ora miezul nopţii. Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi adusă în seara zilei de sâmbătă, cu un avion special, de o delegaţie a Patriarhiei Romane, cu binecuvântarea patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane.

Patriarhul va oferi Lumina Sfântă clerului şi credincioşilor prezenţi la slujba de Înviere oficiată la Catedrala patriarhală de la ora 24:00. De la aeroport, Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi dusă cu avioane de mici dimensiuni la Bacău, Iaşi, Suceava, Sibiu, Cluj-Napoca, Baia Mare, Satu Mare şi Timişoara.

Tradiţii şi Obiceiuri de Sâmbătă Mare: ce simbolizează "lumina" adusă în casa în noaptea Învierii

Sâmbăta Mare este ultima zi în care se mai fac pregătiri pentru Paşti. De obicei, în această zi se sacrifica mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiţia creştină. Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit mielul lui Dumnezeu, simbolizând sacrificiul sau desăvârşit. De obicei, de pe masa creştinilor, în ziua de Paşti nu lipsesc preparatele din miel, precum: drobul, borşul de miel, stufatul sau friptura.

În Sâmbăta Mare, gospodinele pregătesc mâncarea pentru masa de Paşti şi fac ultimele retuşuri prin casă. Principala grijă a oamenilor înainte de sărbătoarea Sfintelor Paşti nu este, însă, mâncarea, ci primenirea hainelor, căci, la fel ca apa, haina are un rol purificator, scrie Agerpres. Încă de la începutul Postului, gospodinele croiesc cămăşi noi, atât pentru ele cât şi pentru restul familiei, pentru a le purta în ziua de Paşti. Seara, gospodinele pregătesc coşul pe care urmează să-l ducă la biserică, la slujba de Înviere. În el pun, de regulă, o lumânare, ouă roşii, pască şi cozonac.

În unele zone, însă, se mai pun o bucată de slănină, şuncă, zahăr, faină, sare, usturoi, busuioc, cârnaţi şi o coptură în formă de miel. Peste toate acestea se aşterne cel mai frumos ştergar din casă. Înainte de miezul nopţii, se porneşte către biserică, unde credincioşii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir şi aprind şi acolo lumânări, pentru a veşti şi celor de dincolo Învierea Mântuitorului.

TRADIŢII, OBICEIURI ŞI SUPERSTIŢII DE PAŞTE: Ce să faci ca să-ţi meargă bine de Paşte

În Gorj, în ziua de sâmbătă era tăiat mielul, o jertfă într-o perioadă de renaştere simbolică a timpului. Sâmbăta Patimilor era ziua în care se pregăteau bucăţele pentru masa de Paşte, dar nimeni nu gusta din ele pentru a nu se dedulci. Astfel oamenii îşi păstrau curăţenia sufletească, iar pentru curăţenia trupească se îmbăiau. În dimineaţa de Paşte, la Campofeni oamenii se spălau în apă în care era pus un ou roşu şi un ban de argint, la Runcu credincioşii se scăldau chiar în rău, iar la Broşteni, tot în noaptea de sâmbătă spre duminica ei se îmbăiau îmbrăcaţi cu hainele vechi şi se întorceau repede acasă să se îmbrace cu cele noi, trecute pe la gura sobei de trei ori ca acela care le îmbracă să fie precum cărbunele de roşu şi fierbinte.

În multe din satele judeţului, sâmbătă seara se aşezau glii de iarbă verde la pragul fiecărei uşi de la casă, pivniţa şi grajd peste care oamenii treceau a doua zi. în unele localităţi în loc de glii era presărată pe prag iarbă sau alte verdeţuri (frunze de tei, stejar, plop), verdeaţa având semnificaţia biruinţei reînvierii naturii şi bucuria acestei reînvieri, concomitent cu Învierea Domnului Iisus Hristos.

În Vâlcea, sâmbătă se ţine post negru, nu se mănâncă nimic, iar cine poate nu bea nici apă. Nu se consuma alcool, oţetul este dosit din cămară şi lumea se pregăteşte pentru a merge la slujba de la biserică.

Ziua de sâmbătă este o zi specială. Femeile vâlcene scot costumul de cununie, cel popular, pe care l-au cusut cu mâna lor, iar copiii primesc haine noi. "Toate acestea se vor purta la slujba de Înviere. Acel costum popular pe care femeile l-au cusut înainte de cununie, special pentru nuntă, este cel care reprezintă puritatea. Este cel mai sfânt costum cu care femeile vor şi înmormântate. Tot sâmbătă se încheie şi grijitul copiilor şi spovedaniile. După care seara, toţi vin cu coşurile cu mâncăruri la biserică şi vor participa la slujba de Înviere. Această slujbă se încheie de regulă la 3 - 4 dimineaţa", a explicat prof. Elena Stoică, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale

Lumina adusă în casa în noaptea Învierii are puterea să alunge pagubă şi energiile negative din căminul noastru. În Bucovina, Învierea este întâmpinată cu focuri aprinse pe dealurile şi colinele din jurul gospodăriilor. Potrivit tradiţiei, focurile de veghe au puterea să îndepărteze farmecele, duhurile rele şi paguba financiară.

„Lumânarea pe care o aprindem de Paşti, la slujba Învierii, trebuie s-o aducem acasă aprinsă, apoi s-o păstrăm în casă şi s-o reaprindem doar în anumite momente importante din viaţa noastră, în anul respectiv. Credincioşii duc în casa lumânarea de Paşti, ca un simbol al biruinţei asupra răului şi întunericului , amintind, în acelaşi timp, şi de biruinţă vieţii asupra morţii”, spun preoţii.

Pentru sufletul celor morţi fără lumânare, tradiţia din Bărăgan păstrează cu sfinţenie un obicei inedit pentru slujba de Înviere. Un cocoş alb este dus la biserică şi altfel se crede că cel „adormit“ va avea lumina pe lumea cealaltă.

 

 

Ultimele stiri

Top Citite

Parteneri

Citește mai mult