Greșeala pe care o fac mulți părinți cu copiii lor. „Va deveni un adult anxios și fără repere solide”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Peste 1.000 de viitori sau actuali părinți i-au ascultat pe invitații străini. Aceștia au scris cărți despre dezvoltarea personală, ori au studiat psihologia clinică, neuro-științele, și educația armonioasă a copiilor.
Vanessa Lapointe, expert în parenting: „Copiii de 4 ani nu „împart” lucrurile cu altcineva. E normal să se gândească numai și numai la ei. E normal. Iar cei de nouă ani fac crize de nervi, ca și cum ar avea iar 3 ani, atunci când le spui că trebuie să facă treburile casei, înainte de a ieși să bată mingea.”
Copiii sunt diferiţi, dar au etape de dezvoltare identice. Iar părinții au un job cu normă întreagă, fără concediu de odihnă.
Părinți: „Cel mai greu în jobul de părinte este să ceri ajutor. Pentru că ai momente în care doar tu poți să le rezolvi pe toate. Și nu este așa. Aș putea spune că la nimic nu m-am așteptat. Totul este nou când ești părinte.”
Experții spun că părinții epuizați pot avea ieșiri necontrolate, deși își iubesc copilul. Dar trebuie să învețe rapid din erori.
Diana Bălan, expert în parenting: „E ok, e normal să greșim. Și eu greșesc față de copiii mei. Cel mai important e să conștientizăm și să ne cerem iertare.”
Și violența copilului, în parc sau în locul de joacă, trebuie gestionată corect. Răspunsul părintelui transmite un semnal.
Dr. Shafali, expert în parenting: „Ai putea să-i spui „ești rău, ești o persoană rea”. Dar asta nu-i deschide inima, ci i-o închide. Făcându-l să se simtă rău, agravezi problema. Trebuie să-i spui copilului „n-ai vrut să-l lovești, nu-i așa? Îți pasă de celălalt, ai o inimă bună. Așa că hai să mergem să-l ajutăm pe acel copil.”
Părinte: „Am învățat multe înainte și cred că ne-am descurcat. Și ne vom descurca și mai bine la al doilea copil.”
La finalul primilor cinci ani de viață, abilitățile de adaptare ale creierului ajung la 90% din tot ce va dobândi în timpul vieții. E perioada în care orice părinte observă că cel mic “absoarbe ca un burete”… cel mai des, imitându-i pe adulții din jur. Și chiar dacă genetica joacă un rol important, ceea ce copilul primește de la părinți va contura, în mare parte, caracterul său la maturitate. Iată de ce noile teorii susțin că în creșterea copiilor gesturile trebuie să fie mai degrabă conștiente și calculate, decât bazate pe instinct.