Crăciunul de rit vechi în România. Tradițiile respectate de credincioși în Ajun

Duminică seară în Ajun, sârbii din Banat au ars badniacul, adică un trunchi de stejar, o tradiţie ce simbolizează lemnul care l-a încălzit pe Iisus Hristos atunci când s-a născut.

Şi în Arad zeci de credincioşi au făcut un foc mare în curtea bisericii sârbeşti din oraş pentru că, spun ei, cu cât flăcările se ridică mai mult spre cer, cu atât anul va fi mai bun.

Sârbii din Timişoara au sărbătorit ajunul Crăciunului pe stil vechi prin arderea unui trunchi de stejar în curţile bisericilor.

"În fiecare casă cel mai bătrân din familie merge şi aduce din pădure, i se spune badniac, adică ajunul, şi cel mai tânăr, bărbat, dacă nu este bărbat, atunci cea mai în vârstă femeie."

Obiceiul are şi un simbolism aparte.

"Reprezintă focul pe care l-au făcut în peşteră să îl încălzească pe micul Isus după ce s-a născut. Noi sperăm că scânteile să ne aducă un an roditor!"

"Reprezintă şi Sfânta Treime pentru că, teoretic vorbind, acesta trebuie tăiat din trei lovituri."

Marcov Marincov, vicar: "Acest foc al Badniacului care simbolizează în primul rând focul din peştera în care s-a născut domnul nostru Iisus Hristos şi focul credinţei noastre, aşa să încălzească pe toţi cei cu inima curată şi să îi îndrepte spre lucrurile care ne unesc şi nu spre lucruri care ne despart."

Cei mai fericiţi au fost copiii pentru că Moş Crăciun a venit pentru a doua oară în numai două săptămâni.

Şi în Arad credincioşii s-au adunat în curtea bisericii să facă focul care se zice că alungă tot răul din anul care a trecut.

După slujbă, credincioşii au fost serviţi cu bucate tradiţionale. De Crăciunul sârbesc, gospodinele pregătesc sarmale, friptura de porc, dar şi mâncare tradiţională sârbească.

Diferenţa de 13 zile dintre sărbătorile ortodoxiei a apărut când mai multe popoare au refuzat să adopte calendarul Gregorian şi nu au trecut la cel nou.