30% dintre adulții României au declarat că au o dizabilitate. Statul român face prea puțin pentru a-i ajuta

Mulți trăiesc în sărăcie și își găsesc cu greu un loc de muncă. Iar România este printre țările care alocă cel mai puțin din PIB pentru asistența socială. Nu doar autoritățile ar trebui să facă mai mult, ci și Comisia Europeană, este concluzia Curții de Conturi.

Daniela Tontsch este președinta Consiliului Național al Dizabilității din România. Suferă de distrofie musculară și este dependentă de scaunul cu rotile. De mai bine de 10 ani luptă pentru românii cu dizabilități și ne spune că drepturile lor rămân doar pe hârtie. Alte țări îi ajută mai mult pe acești oameni. Iată un exemplu.

Daniela Tontsch: „Aveau scaune rulante care depășeau 20 de mii, 30 de mii de euro, care le ajutau să fie autonome și care aveau funcții extraordinare, iar acest scaun, decontat de Casa de Asigurări din România este de 820 de lei. Se rupe la primul hop de bordură pe care îl trecem. Aceste scaune sunt distribuite prin firme de dispozitive medicale, dar nu au un standard de calitate.”

Potrivit unui raport al Curții de Conturi Europene, România alocă cei mai puțini bani din PIB pentru persoanele cu dizabilități - doar 0,9%. De trei ori mai putin decat tari precum Belgia, Finlanda sau Germania. Media europeana este de 2,2 la suta.

Europarlamentarii au sugerat în mai multe rânduri Curții de Conturi Europene să desfășoare un audit pe această temă. Auditorii au făcut și vizite de lucru în patru state membre, printre care și România. Aceste țări au fost selectate în funcție de câte persoane cu dizabilități au raportat că au ajutat prin fondul european social. În cazul României, vorbim de fonduri europene de aproape 9 miliarde de euro, alocate în perioada 2014-2020. Aceste fonduri ar fi trebuit folosite pentru a-i ajuta cu precădere pe cei care au dificultăți să-și găsească un loc de muncă.

Pe de altă parte, dintre statele evaluate, România este singura care încă mai foloseste evaluarea medicală cu grade de handicap. Asta înseamnă că nu sunt luate în calcul nevoile individuale.

Delia, de exemplu, este unul dintre cei aproximativ 100 de mii de români nevăzători. Are 24 de ani și a reușit prin forțele proprii să își facă viața mai frumoasă. Si-a gasit un loc de muncă fără ajutorul partea statului. De doi ani lucrează într-un supermarket.

Delia: „De când am un job, pot să spun că am un sens. Mi-am accesat singură un credit pentru prima locuință, viața mea socială s-a schimbat foarte mult. Diferențele dintre noi nu ne definesc competențele. Din punct de vedere al autorităților statului, din păcate! Nu putem să le atribuim un merit.”

Aproape un sfert dintre cetățenii Uniunii Europene cu vârsta de cel puțin 16 ani, adică 87 de milioane de persoane, au declarat că suferă de o dizabilitate provocată de un handicap fizic sau mental.