Tot mai mulți români află că au cancer, însă o parte dintre ei nu au acces la tratamente. „Sistemul este subfinanțat”

Crudul adevăr a ieșit la iveală și pentru că au evoluat metodele de diagnostic. Acest lucru duce, evident, la un consum mai mare de medicamente care se epuizează mai repede. Pe de altă parte, statul român nu a acordat niciodată suficienți bani ca să asigure aceste tratamente.

Peste 60 de mii de români au aflat anul trecut că au cancer. Mulți dintre acești pacienți au ajuns la Institutul Oncologic București. Conducerea unității sanitare spune că în ultimul an a crescut numărul internărilor cu 20% pentru spitalizarea de zi și cu 50 de procente pentru cei care au nevoie de internare.

Numărul mare de cazuri abia diagnosticate poate fi explicat și prin faptul că există programe naționale de screening, cum sunt cele de sân, cancer colorectal sau de col uterin.

În urma unei campanii a Universităţii de Medicină din București, 39 de oameni de la malul mării au aflat că au o formă de cancer de piele.

Cumplit este că unii dintre acești pacienți nu au tratamente.

Cezar Irimia, FABC: „Se prelungește această lipsă de medicamente pe care am semnalat-o întotdeauna. Viața noastră este pusă în pericol zilnic deoarece sistemul este subfinanțat. Pacienții nu au acces la tratamente, au schemele diminuate sau sunt programați peste o lună, peste 2-3 săptămâni.''

Uneori bolnavii sunt trimiși din spital către oncologii din teritoriu, însă nu întotdeauna aceștia îi pot ajuta. Criza de medicamente poate avea mai multe explicații. Pe de-o parte, creșterea numărului de bolnavi a dus la un consum mai mare.

dr. Radu Serescu, medic oncolog: „În momentul în care se produce cisplatin la nivel european, acesta este livrat și din faptul că au apărut pacienți diagnosticați volumul mare de pacienți necesită un consum și apare decalaj în producție, între cerere și ofertă. Sunt medicamente cum ar fi de exemplu pazenir, care ar trebui folosit în România, facem cerere către distribuitor și nu există stoc.''

Pe de altă parte, banii din programul național de oncologie nu sunt niciodată suficienți.

Întârzierea sau întreruperea bruscă a tratamentului creşte riscul de agravare a bolii oncologice. Acest lucru înseamnă reducerea șanselor de supraviețuire. Mai mult, sunt studii care arată că amânarea cu șase luni a unei intervenții chirurgicale pentru tumori maligne poate reduce viața unui om cu mai bine de doi ani.