Minerul ars, despre diferențele dintre România și Belgia: ”La București a vrut să-mi taie mâna”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Doctorii au amânat intervenţia până luni. Cumplit este că România nu poate asigura tratamentul pacienţilor cu arsuri mai mari de 50 la sută din suprafaţa corpului. O recunoaşte chiar ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea.
Alexandru a fost preluat joi seară de medicii de la spitalul Charleroi, care i-au curăţat rănile şi l-au stabilizat.
Tatăl lui Alexandru îi este alături. Bărbatul a fost cazat într-o cameră de la subsolul spitalului, folosită de medicii de gardă. Dar este o soluţie temporară, spun reprezentanţii comunităţii româneşti din Belgia, care s-au mobilizat şi strâng bani pentru a-i plăti o cameră decentă.
În ţară, autorităţile încearcă să justifice bâlbele birocratice care au fost cât pe ce să împiedice transferul băiatului. Pe lângă un avans pe care trebuia să îl plătească pentru tânărul din Neamţ, România datora 28 de mii de euro spitalului în care au fost trataţi şi 2 mineri răniţi în luna iulie la Complexul Energetic Rovinari. În lipsa unor proceduri clare, funcţionarii de la Casa de Sănătate şi Casa de Pensii plasau responsabilitatea de la unii la alţii: fie că nu este în atribuţiunea lor, fie ca cei din Belgia nu au trimis cererea de plată în Gorj.
România nu este pregătită să trateze în condiţii de maximă siguranţă pacienţi atât de grav cum este Alexandru sau cum a fost Gheorghe, unul dintre minerii răniţi, întors de curând din Belgia.
Gheorghe, miner: ''M-am gândit că nu mai am nicio şansă de trăit. În Belgia a fost mai bine ca la noi în ţară şi am avut o şansă de trăit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. La Bucureşti a vrut să-mi taie mâna.''
În ultimii 3 ani, am avut 4 miniştri la Sănătate: Patriciu Achimaș Cadariu, Vlad Voiculescu, Florian Bodog, iar acum Sorina Pintea. Cu toţii au vorbit despre centre noi de arşi:
Timişoara, Iaşi, Târgu Mureş şi două în Bucureşti la Grigore Alexandrescu şi Bagdasar Arseni. În Timişoara şi Iaşi două secţii a căror renovare s-a terminat de acum doi ani încă aşteaptă aparatură, aşa că NU sunt funcţionale.
Aşa că doctorii improvizează rezerve în care îngrijesc, cât pot, pacienţii cu arsuri grave iar, când situaţia este gravă, îi trimit spre Capitală.
Gheorghe Noditi: "Deocamdată funcţionăm în nişte boxe care le-am improvizat în secţia pe care o avem şi acolo încercăm şi reuşim de fapt să tratăm mari arși.''
Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii: ''De ce durează atât de mult? Întrebarea acesta mi-am pus-o şi eu. Se pare că birocraţia a oprit anumite activităţi, se pare că incompetența unora a oprit anumite activități.”
La Iaşi, de exemplu, managerul spitalului Ioan Bârliba nu a permis accesul camerelor video în unitatea sanitară neterminată.
De un refuz ne-am lovit şi la spitalul Bagdasar din Capitală, aici unde ar fi trebuit să înceapă construcţia unui alt centru de arşi. Managerul interimar, Cristian Toma, a răspuns cererii noastre spunând că ''insistența dumneavoastră de a discuta despre acest subiect tinde să devină absurdă.''
Nici barocamera spitalului Floreasca, o investiţie de peste 3,5 milioane de lei, prezentată ca fiind de ajutor în tratamentul pacienţilor cu arsuri grave, nu funcţionează.
Aşa se face că acum avem doar 11 locuri pentru cazurile critice. Cinci în rezervele noii secţii de terapie intensivă de la Spitalul de Arşi şi 6 la spitalul Floreasca.
Ca o ironie a sorţii, de 8 luni România nu mai are nici banca de piele. A fost închisă la cererea coordonatorului de proiect pentru că nu mai respectă standardele. Pacienţii care au nevoie primesc grefe de piele artificială, dar nu sunt la fel de eficiente pentru toți.
Raed Arafat: ''Clar încă nu avem capacitate să fie suficientă pentru cazurile pe care le avem în fiecare zi. Nu vorbesc de o catastrofă cu un număr mare de arşi. Clar trebuie să ducem în alte țări.''
Şi de parcă nu era suficient, abia anul acesta Ministerul Sănătăţii a finanţat programul acțiunilor prioritare pentru tratamentul pacienților cu arsuri grave cu 10 milioane de lei.
Însă în continuare nu avem un program al Casei de Asigurări de Sănătate care să acopere nevoile de refacere ale unui om aflat într-o astfel de situaţie.