În România vor putea fi făcute implanturi cu părți de corp realizate din celulele pacientului

Câțiva cercetători de la Universitatea Politehnică au realizat mai multe țesuturi, printre care, și o ureche artificială. Materiale sunt obținute în laborator, iar specialiștii vor încheia protocoale de colaborare, cu Spitalul de Urgență Floreasca, și Colentina. Descoperirea ar fi un sprijin real pentru victimele accidentelor rutiere de la noi, deoarece până acum organele artificiale erau folosite doar în străinătate.

Pe Alexandra am cunoscut-o în laboratorul Centrului pentru materiale polimerice avansate din cadrul Universității Politehnică. În ultimii ani, a lucrat la mai multe proiecte de cercetare, iar acum ne arată cum poate construi de la zero o ureche artificială. Organul este realizat cu ajutorul tehnologiei de bioprintare 3 D, adică un proces computerizat de modelare și fabricare. Alexandra Cernencu, cercetător: “Noi putem fabrica acest material, utilizăm celulele pacientului, astfel încât compatibilitatea cu corpul pacientului va fi perfectă și în ceea a ce privește dimensiunile și caracteristicile obiectului pe care îl printăm, acesta poate fi personalizat în funcție de pacient”.

Imaginiti-vă un pacient care în urma unui accident a rămas mutilat. Cu ajutorul unei astfel de tehnologii, medicii pot transmite în timp real analizele imagistice ale victimei, iar cercetătorii pot construi părțile lipsă. Horia Iovu, cercetător: “Imaginea de radiografie de la spital, luată în regim de urgență ne este transmisă prin mijloace electronice, iar noi o importăm în softul echipamentului 3D. După ce am importat această imagine, softul va reconstitui 3D exact porțiunea care lipsește pe anatomia pacientului. Asta înseamnă că noi vom putea, în final, să obținem un implant pe defectul osos al pacientului respectiv, implanturi on demanding și nu implanturile comerciale pe care le găsești peste tot”. Materialul cartilaginos este o combinație între un material sintetic și unul natural, iar împreună formează țesutul artificial. Practic, materialul creat este un suport care are rol de susținere. Ulterior, după printarea 3D din laborator, implantul este montat de chirurg și apoi pacientul este monitorizat pentru a observa dacă există compatibilitate cu țesutul uman.

La fel se poate întâmpla și în cazul țesuturilor osoase. Deocamdată astfel de teste sunt realizate la dimensiuni mici, în laborator. Costurile pentru un astfel de implant pornesc de la câteva sute de mii de euro și pot depăși milioane în cazul organelor interne.