”Boala X”: Oamenii de ştiinţă britanici lucrează la apărarea împotriva unei viitoare pandemii. Unde se află laboratorul

Cercetările se desfăşoară la laboratorul guvernamental de înaltă securitate din Wiltshire, în cadrul complexului de laboratoare Porton Down, la care participă o echipă de peste 200 de oameni de ştiinţă. Aceştia spun că riscul unor viitoare pandemii ”este în creştere” la nivel mondial.

Echipa de oameni de ştiinţă britanici a întocmit o listă cu ameninţarea virusurilor animale care pot infecta oamenii şi care, în viitor, s-ar putea răspândi rapid în întreaga lume.

Nu se ştie care dintre ele va reuşi să pătrundă şi să declanşeze următoarea pandemie, motiv pentru care este menţionată doar ca „boala X”, potrivit unei echipe Sky News, care a fost escortată în jurul sitului administrat de Agenţia de Securitate Sanitară (UKHSA), din Marea Britanie, pentru a vedea activitatea desfăşurată în laboratoarele de înaltă securitate.

„Ceea ce încercăm să facem aici este să ne asigurăm că ne pregătim astfel încât, în cazul în care vom avea o nouă boală X, un nou agent patogen, să fi făcut cât mai mult din această muncă în avans”, a declarat profesor Jenny Harries, şefa UKHSA.

„Să sperăm că o putem preveni [o pandemie]. Dar dacă nu putem şi trebuie să reacţionăm, atunci am început deja să dezvoltăm vaccinuri şi produse terapeutice pentru a o învinge”, a precizat ea.

Centrul de dezvoltare şi evaluare a vaccinurilor de la Porton Down a fost extins pentru a prelua această activitate.

Iniţial, acesta s-a concentrat pe Covid şi pe testarea eficienţei vaccinurilor împotriva noilor variante.

Dar oamenii de ştiinţă de la centru sunt acum implicaţi în monitorizarea mai multor agenţi patogeni cu risc ridicat, inclusiv gripa aviară, mpox (fost variola maimuţei) şi hantavirusul, care se transmite la om de la rozătoare, şi poate provoca mai multe boli infecţioase grave, printre care şi febră hemoragică cu sindrom renal (HFRS).

Un prim succes timpuriu este primul vaccin din lume împotriva febrei hemoragice Crimeea-Congo, o boală care se răspândeşte prin căpuşe şi care are o rată de mortalitate de 30%.

Echipa tocmai a început testele clinice în fază incipientă, 24 de voluntari fiind aşteptaţi să primească vaccinul.

Boala este din ce în ce mai frecventă în Europa, pe măsură ce temperaturile cresc la nivel global, iar unii călători s-au întors în Marea Britanie cu această boală infecţioasă.

Prof. Harries a declarat că schimbările climatice şi demografice fac ca o altă pandemie să devină din ce în ce mai probabilă.

„Ceea ce vedem este un risc în creştere la nivel global”, a spus ea.

Potrivit omului de ştiinţă britanic, o parte a acestui fapt se datorează urbanizării, unde este posibil ca virusul să sară la oameni [care locuiesc în apropiere], aşa cum s-a întâmplat în cazul gripei aviare.

Pe de altă parte, spune prof.Harries, situaţia se datorează şi schimbărilor climatice, unde căpuşele şi ţânţarii se mută în locuri unde înainte era frig şi acum devine din ce în ce mai cald.

„Aşadar, există o agendă de risc în creştere. Dar este una la care putem folosi cunoştinţele noastre în mod activ pentru a preveni impactul uman”, a precizat ea.

În prezent, gripa aviară este considerată a fi cea mai probabilă ameninţare pandemică.

Societatea Regală pentru Protecţia Păsărilor spune că cel puţin 30.000 de păsări marine au murit în Marea Britanie în această vară, în timp ce o tulpină mai virulentă a virusului H5N1 s-a răspândit în întreaga lume.

Există, de asemenea, dovezi de răspândire limitată la unele mamifere, iar patru persoane care lucrează în ferme avicole din Marea Britanie au fost, de asemenea, testate pozitiv, dar au fost doar uşor afectate.

UKHSA a început să monitorizeze persoanele aflate în contact strâns cu păsările, pentru cazul în care virusul s-ar răspândi fără a provoca simptome.

Agenţia face parte dintr-un efort global de dezvoltare a un vaccin în termen de 100 de zile de la recunoaşterea unui nou agent patogen ca având potenţial pandemic.

„Din punct de vedere istoric, acest lucru ar fi de neconceput”, spune prof. Harries. „În mod normal, ar fi durat cinci sau zece ani. Pentru Covid a fost vorba de aproximativ 360 de zile”.

„Este o ambiţie foarte mare, dar pentru unele virusuri, este cu siguranţă posibil”, a mai adăugat omul de ştiinţă britanic.