Activitatea care menține creierul tânăr. Un hobby bun pentru cei de vârsta a treia

Studii recente sugerează că funcțiile cognitive ale muzicienilor se degradează mai lent în timp, menținându-și astfel nivelul de inteligență pe măsură ce înaintează în vârstă. Acest lucru ar putea oferi o explicație pentru agilitatea mentală a unor artiști precum Keith Richards, care rămâne la fel de energie chiar și la vârsta de 80 de ani.

Maestrul chitarei de la Rolling Stones, cunoscut pentru riff-urile sale, demonstrează o înțelepciune și o profunzime spirituală remarcabilă, în ciuda vieții tumultuoase pe care a avut-o, în care a exagerat cu alcoolul și cu drogurile. Cercetătorii consideră că talentul său muzical ar putea juca un rol semnificativ în această rezistență a capacităților cognitive.

Specialiștii de la Universitatea Exeter au identificat că persoanele care practică cântatul la instrumente manifestă capacități cognitive superioare și au o memorie mai puternică în etapele ulterioare ale vieții comparativ cu cei care nu se implică în activități muzicale, scrie TheSun.ro.

Se presupune că exercitarea creierului prin practica muzicală stimulează creșterea nervilor și îmbunătățește circulația sângelui, în timp ce lipsa stimulării prin provocări noi și dificile poate duce la slăbirea acestor capacități în timp.

În cadrul cercetării efectuate pe un eșantion de 1.570 de adulți cu vârsta peste 40 de ani, s-a constatat că persoanele care cântau la un instrument muzical prezentau performanțe semnificativ mai bune în domeniile memoriei, raționamentului și vitezei de gândire în comparație cu cei care nu erau muzicieni.

Este important de menționat că doar ascultarea muzicii nu a avut același impact asupra capacităților cognitive.

Participanții care au cântat la pian au înregistrat cel mai semnificativ beneficiu, însă toți cei care cântau la instrumente au obținut scoruri mai ridicate în comparație cu cei care nu au avut experiență muzicală.

Profesorul Anne Corbett, autorul studiului, a explicat: "Credem că implicarea în muzică ar putea reprezenta o modalitate eficientă de a stimula flexibilitatea și rezistența creierului, cunoscută sub denumirea de rezervă cognitivă. Rezultatele noastre sugerează că promovarea educației muzicale ar putea fi benefică pentru sănătatea publică. În același mod, încurajarea adulților în vârstă să se întoarcă la muzică în etapele ulterioare ale vieții ar putea aduce beneficii semnificative”.

Aceasta le-ar putea oferi posibilitatea să își reducă activ riscul de demență și să încurajeze sănătatea creierului. Studiile anterioare au demonstrat că practicarea unui instrument muzical sporește coeficientul de inteligență al copiilor și îmbunătățește abilitățile lor de lectură și concentrare.

De asemenea, adulții care cântă sau au cântat muzică în mod regulat obțin de obicei rezultate mai bune la teste de limbaj și viteză de gândire.

Într-un articol publicat în International Journal of Geriatric Psychiatry, profesorul Corbett a sugerat că "cerințele cognitive" ale practicării muzicii sunt benefice pentru sănătatea creierului.

De asemenea, cântatul într-o orchestră sau într-un cor contribuie la socializare, ceea ce poate ajuta la reducerea riscului de demență.

Potrivit celor mai recente cifre furnizate de Ministerul Sănătății privind acest subiect, 300.000 de români trăiesc cu un diagnostic de Alzheimer, mult peste media europeană, iar rata diagnosticării este doar 10-15%. În întreaga lume, există peste 50 de milioane de bolnavi care suferă de demență, majoritatea sub forma Alzheimer.

Demența este o afecțiune care poate provoca o varietate de simptome, iar acestea pot apărea în diferite etape ale vieții unei persoane, deși sunt mai frecvente pe măsură ce persoana îmbătrânește. Principalele simptome ale demenței sunt:

Pierderea memoriei: Persoana poate avea dificultăți în a-și aminti evenimente recente, nume de persoane sau locuri importante.

Dificultăți în gândire și concentrare: Pot apărea dificultăți în efectuarea sarcinilor de zi cu zi, cum ar fi rezolvarea problemelor sau luarea deciziilor.

Confuzie: Persoana poate deveni desorientată în spațiu și timp sau poate avea dificultăți în recunoașterea persoanelor sau obiectelor familiare.

Tulburări de limbaj: Pot apărea dificultăți în exprimarea ideilor sau în înțelegerea limbajului vorbit.

Dificultăți în executarea activităților zilnice: Persoana poate avea dificultăți în efectuarea sarcinilor obișnuite, cum ar fi îmbrăcatul sau gătitul.

Schimbări de dispoziție și comportament: Pot apărea schimbări bruște de dispoziție, anxietate sau agitație neobișnuită.