Theodor Paleologu: Unirea Principatelor Române, în 1859, nu ar fi fost posibilă fără Războiul din Crimeea
Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.
În acest episod aflăm cum Crimeea, teritoriu ucrainean disputat și acum, după ce a fost ocupat ilegal de Rusia în 2014, a avut un rol extraordinar pentru destinul istoric al României. Atunci, Imperiul Rus a pierdut războiul cu alianța condusă de otomani și britanici, făcând posibilă Unirea de la 1859.
Theodor Paleologu: Încă de când au apărut statele române, în secolul XIV, destinul Țărilor Române a fost să fie cuprinse între diferite mari puteri, imperii. Practic, cea mai mare parte a istoriei României s-a desfășurat între imperii. De altminteri, situația asta e destul de similară cu cea a Ucrainei, pentru că și Ucraina era prinsă între Regatul Polono-Lituanian, Hoarda de Aur și puterea moscovită. La fel, Țările Române, în secolul XIV, erau cuprinse între Ungaria, Polonia și Imperiul Otoman. Mai târziu, marile puteri s-au schimbat. Din secolul XVIII încolo, sunt Rusia, Austria și Imperiul Otoman. Și până în secolul XX, România practic a fost determinată de rivalitatea dintre imperii.
Foarte importantă, evident, comună României și Ucrainei, este rivalitatea dintre Rusia și Turcia. Practic, războaiele ruso-turce domină mare parte din istoria României și a Ucrainei. Primele conflicte dintre Turcia și Rusia au avut ca miză Ucraina, încă din secolul XVI și mai cu seamă XVII, iar Țările Române au fost miza conflictelor dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist, în secolul XVIII și în secolul XIX. Practic, aceste două secole ale istoriei Țărilor Române sunt marcate de războaie între Rusia și Turcia. Dacă le numărăm bine, avem peste zece asemenea războaie între Rusia și Turcia - 12, depinde dacă mai socotim și războiul din Crimeea ca fiind parte din războaiele ruso-turce.
Deci, în orice caz, 10-12 războaie, pe tot parcursul celor două secole. Și, cu două excepții, puterea învingătoare a fost mereu Imperiul Țarist. A fost mai puternic decât Imperiul Otoman. Nu fac, evident, istoria tuturor acestor conflicte, dar e importantă logica generală care guvernează istoria Țărilor Române în aceste secole, și anume rivalitatea în primul rând între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, cu această serie foarte lungă de războaie. Dar pe de altă parte, evident este și prezența Imperiului Austriac.
De altminteri, Ucraina a fost și ea împărțită între Imperiul Țarist și Imperiul Austriac, după ce Imperiul Austriac a preluat o parte din Polonia, în 1793 și apoi în 1795. Rivalitatea asta dintre cele trei imperii sigur că a sfâșiat Țările Române, dar pe de altă parte a creat și o anumită emulație. De pildă, în Transilvania se dezvoltă așa-numita Școală Ardeleană, sub oblăduirea Bisericii Greco-Catolice. În Țările Române, de dincoace de Carpați, adică în Moldova și în Muntenia, influența culturală grecească a fost foarte bogată și foarte fecundă. De asemenea, există un fel de dialog religios profund între Țările Române și țările slave, sau Muntele Atos, în Grecia.
Amintesc că Paisie Velicicovski era ucrainean de origine și a trăit cea mai mare parte din viața lui la Mănăstirea Neamț. Această rivalitate între imperii a condus până la urmă, în secolul XIX la renașterea conștiinței naționale române sau nașterea, apariția unei conștiințe naționale române, marcate prin o revoltă în 1821, legată de războiul de eliberare al grecilor, care va duce, până la urmă, la independența Greciei. Există și un episod românesc în 1821, dar, mult mai important, 1848 și mai cu seamă 1859 - prima unire între Moldova și Muntenia, care a fost făcută posibilă de războiul din Crimeea, război ruso-turc, care s-a transformat într-un război mult mai amplu, în care Franța și Marea Britanie erau aliate cu Imperiul Otoman.
Și, grație războiului din Crimeea, grație Congresului de Pace de la Paris, din 1856, Muntenia și Valahia s-au unit cu adevărat pentru prima dată în 1859. Iată cum o parte din Ucraina, disputată și acum, ocupată de Rusia din 2014, a avut un rol extraordinar pentru Țările Române și pentru destinul istoric al României.