Ce este Holodomorul, genocidul lui Stalin împotriva ucrainenilor. Theodor Paleologu: au murit patru milioane de oameni

Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.

Al Doilea Război Mondial “a făcut praf Ucraina”, spune Theodor Paleologu, iar venirea comunismului a adus numai suferință: un război civil sângeros și mai multe perioade de foamete cumplită. Dintre acestea, se distinge Holodomorul, un veritabil genocid organizat de Stalin, care, prin politica sa de colectivizare forțată, a înfometat până la moarte patru milioane de ucraineni.

Theodor Paleologu: Comunismul în Ucraina începe printr-un război civil absolut devastator. Din 1918, până în 1922, se confruntă pe teritoriul Ucrainei Armata Roșie, Armata Republicană Ucraineană, Armata Albilor (n.r. anticomuniști), condusă de Denikin și Wranghel, armata anarhistă a lui Nestor Mahno și, în sfârșit, armata poloneză. Ucraina este efectiv devastată din punct de vedere militar, evident, dar la asta se adaugă epidemii și o foamete cumplită, începând cu 1921.

În 1922 Ucraina devine republică sovietică, și există o primă fază, în care Partidul Comunist Ucrainean este condus de ucraineni. Apoi, însă, Stalin inițiază o rusificare a partidului, începând cu sfârșitul anilor '20, iar la începutul anilor '30, avem faimosul Holodomor, foametea organizată de Uniunea Sovietică, de Stalin, care a dus la moartea a cel puțin patru milioane de ucraineni. De fapt, în perioada comunistă au fost trei perioade de foamete cumplită: în 1921-1923, în 1931-1933 - foametea mare organizată de Stalin-, și, după război, în 1946, ca și în România, iarăși o foamete cumplită. Deci, ucrainenii au avut experiența comunismului ca regim al foametei.

Apoi, al Doilea Război Mondial, evident, a fost absolut devastator pentru Ucraina. Ucraina a fost făcută praf, și dintr-o parte și din cealaltă. În această perioadă, prim-secretar al Partidului Comunist Ucrainean era Nikita Hrușciov. Și Hrușciov este cel care a transferat Crimeea de la Rusia la Ucraina, dar nu pentru că a vrut să le facă un cadou sau pentru că s-ar fi îmbătat, așa cum se spune, ci pentru că, din punct de vedere economic, e mai ușor de aprovizionat Crimeea dinspre Ucraina.

Exista o rezistență anticomunistă foarte puternică în Ucraina, care a durat până în anii '50, și, de altminteri, (Aleksandr) Soljenițîn vorbește, în "Arhipelagul Gulag" cu un imens respect, cu multă admirație, de acești naționaliști ucraineni, care nu se dădeau bătuți niciodată. De altminteri, Soljenițîn spune că atunci când au fost aduși anticomuniștii ucraineni în lagăre, s-a schimbat atmosfera acolo, pentru că ei nu glumeau. Erau foarte rezistenți și îi lichidau pe trădători.

Sigur că nu putem vorbi de perioada comunistă în Ucraina fără a evoca groaznicul accident de la Cernobîl, din 1986, în care incompetența autorităților a avut un cuvânt greu de spus. Și, de altminteri, (Volodimir) Șcerbițchi, care era pe atunci prim-secretar al Partidului Comunist Ucrainean, era o creatură a lui Brejnev și a fost înlăturat puțin mai târziu.

Ieșirea din comunism, după 1991, seamănă destul de mult cu ce s-a întâmplat la noi, pentru că primul președinte al Ucrainei independente a fost Leonid Kravciuc, fost activist de partid, profesor de marxism-leninism, un fel de Iliescu ucrainean, patriot însă, fără îndoială. Iar celălalt om de stat important, succesorul lui, (Leonid) Kucima, era și el tot un produs al regimului comunist. Așa că, între Kravciuc și Kucima, nu putem să nu ne aducem aminte de formula folosită cândva de Băsescu - "Ce ghinion pe țara asta să aleagă între doi comuniști".