“Românii sunt niște oameni foarte calzi”. Andre Agassi și Steffi Graf, interviu-eveniment cu Andreea Esca

Cele două legende ale tenisului mondial s-au aflat pentru prima oară în România, zilele trecute, când au jucat jucat la Cluj un meci demonstrativ în faţa a nouă mii de spectatori.

Ce doi, care sunt căsătoriți din 2001, i-au avut ca adversari pe Simona Halep şi pe Andrei Pavel, în cadrul Sports Festival.

Andre Agassi (54 de ani) este printre cei mai buni jucători de tenis din toate timpurile. A câştigat opt turnee de Mare Șlem și o medalie olimpică de aur, în 1996, la Atlanta.

Andreea Esca i-a întrebat, printre altele, pe cei doi, cum au ajuns să joace tenis, cum văd viitorul carierei Simonei Halep și ce părere au despre sportivii din România.

Citește și

Simona Halep va primi încă un wild card. La ce turneu este așteptată dubla câștigătoare de Grand Slam

Agassi a dezvăluit, în timpul interviului, că are amintiri minunate legate de Ilie Năstase, cu care a jucat pentru prima oară la Las Vegas, când era doar un puști de 7 ani. Tenismanul român îi spunea “Snoopy”, o poreclă ale cărei origini rămân și azi un mister.

La finalul discuției, Andreea Esca i-a oferit cadou lui Steffi Graf un set de table, joc de care fosta jucătoare germană este foarte pasionată.

Interviul poate fi urmărit în video. Mai jos, transcrierea integrală a interviului.

Bună seara ! Vă mulţumesc că sunteţi prezenţi la ştirile ProTV, şi că sunteţi prezenţi în România. A fost o seară minunată, a fost o zi minunată ieri. Dacă spun "România", la ce vă gândiţi ?

ANDRE AGASSI: Acum e altceva. Înainte n-aş fi ştiut ce să cred. După ce am fost aici, mă gândesc la dealuri frumoase, verzi. Vreme frumoasă.... Ştiu că a plouat, dar ultimele două zile au fost perfecte. Şi oameni foarte prietenoşi. A fost o seară minunată datorită oamenilor.

STEFFI GRAF: Au fost multe momente speciale. O arenă plină... Nu mai jucăm în faţa atâtor oameni. Dar şi primirea călduroasă. Am văzut-o pe Simona revenind pe teren, i-am văzut familia emoţionată. Publicul s-a implicat mult. A fost frumos. Deşi a fost prima oară când am venit în România, am crescut admirându-l pe Ion Ţiriac, l-am cunoscut pe Ilie Năstase pe teren şi în afara lui. Am amintiri frumoase cu Ion. M-a ajutat de câteva ori în viaţă.

L-am văzut aici... Virginia Ruzici...

ANDREEA ESCA: Erau chipuri cunoscute.

STEFFI GRAF: Da. Am amintiri frumoase cu jucători care ne-au privit ieri.

ANDREEA ESCA: Voiam să vă întreb de sportivii români. Ce ştiţi despre ei ? Ce sportivi vă vin în minte ?

ANDRE AGASSI: Pare o nebunie şi lumea nu crede asta, dar eu nu sunt pasionat de sport.

ANDREEA ESCA: Nu urmăreşti alt sport în afară de tenis.

ANDRE AGASSI: Mă uit un pic la tenis, cât să fiu la curent, dar nu mă uit la sport. Românii împotriva cărora am jucat sau pe care i-am cunoscut sunt oameni buni. Asta e părerea mea despre sportivii români. Sunt foarte competitivi şi foarte prietenoşi.

ANDREEA ESCA: L-aţi întâlnit pe Ilie Năstase ieri. Știu că ai o poveste amuzantă despre el în cartea ta...

ANDRE AGASSI: Eu şi Ilie ne cunoaştem de multă vreme. Venea în Vegas când eu aveam 7 ani. Eram copil de mingi. Tata mă ducea să joc la turneul care se ţinea în oraş. Ilie era mereu unul dintre cei mai buni. M-a remarcat într-o zi. Eram foarte mic, dar nu ratam. A venit să joace cu mine. Şi a devenit o tradiţie anuală. Mă vedea... Îmi spunea Snoopy. Nu ştiu de ce.

ANDREEA ESCA: Chiar de ce ? L-ai întrebat ?

ANDRE AGASSI: Nu ştiu, aşa îmi spunea. "Snoopy, hai să jucăm!" Mergea cu mine pe teren. Toate erau ocupate de profesionişti. Ilie juca cu mine zece minute. E o amintire foarte frumoasă.

ANDREEA ESCA: Crezi că e cineva în prezent care joacă în stilul lui Năstase ?

ANDRE AGASSI: Era unic.

STEFFI GRAF: Eu cred... Sunt alte vremuri în sport. Era o perioadă în care rachetele şi tehnologia erau diferite. Jucătorii se bazau pe tehnică. Acum se joacă mult mai rapid. Nu mai e loc de fineţe şi talent.

ANDRE AGASSI: Cu rachetele şi racordajul de atunci, era un avantaj să loveşti mingea înainte să cadă. Evitai greşelile, avansai şi acţionai mai rapid. Era greu să trimiţi pe lângă jucător, nu aveau acelaşi efect.

ANDREEA ESCA: Era mai spectaculos pentru spectatori.

STEFFI GRAF: E diferit. Puteai admira mai mult loviturile şi talentul.

ANDREEA ESCA: Pentru că sunt mulţi copii care joacă tenis şi sunt mulţi părinţi care vor să-şi dea copiii la teni - ştiu că taţii voştri v-au fost alături permanent - cum a fost ? Cum a început ?

ANDRE AGASSI: Pentru mine a fost simplu. N-aveam de ales: "Joci tenis." Eram cel mai mic din patru fraţi, la noi se juca tenis. Era drumul cel mai rapid către visul american. Tata spunea: "Fă bani, câştigă, fii liderul mondial."

ANDREEA ESCA: Şi atât ?

ANDRE AGASSI: "Asta o să faci." Nu-mi amintesc viaţa fără tenis. La patru ani eram pe teren.

ANDREEA ESCA: Dar tu, Stefanie ?

STEFFI GRAF: Şi eu m-am apucat devreme de tenis. Aveam 3-4 ani. Tatăl meu era antrenor. M-a dus devreme la tenis. Nu eram atât de serioasă ca Andre, eram diferită. Am fost atrasă de sport de la o vârstă fragedă. Făcea parte din viaţă. Pe măsură ce am devenit mai bună, treci de la junioare la senioare...

Acum am copii. Când mă gândesc că la 13 ani jucam, e altceva. La Wimbledon. Gândul ca fiica mea să facă asta mi se pare uimitor. Aşa se progresa atunci. Acum nu mai ai voie să joci ca profesionist la o vârstă fragedă.

ANDREEA ESCA: Cred că diferenţa e că tu urai să faci asta, iar tu voiai să joci tenis încă de foarte mică.

STEFFI GRAF: E tot ce ştiam. Nu ştiu dacă mi-o doream. Dar încercam să fiu tot mai bună şi am intrat în acest rol.

ANDREEA ESCA: Ai fost foarte disciplinată şi foarte serioasă. Iar tu (Andre) erai... nu ştiu...

ANDRE AGASSI: Ambivalent...

ANDREEA ESCA: Exact. Sunt reguli, dacă vrei să fii în vârful lumii tenisului ?

ANDRE AGASSI: Un lucru e sigur, e nevoie de disciplină şi seriozitate. Şi există două posibile motivaţii. Poţi s-o faci de teamă, cum am crescut eu. Simţeam că n-am de ales, că trebuie să reuşesc, pentru că singura variantă e să câştig. Sau poţi s-o faci din iubire. Am avut luxul de a trece de la teamă la iubire în carieră. Dar a fost o nebunie până să ajung acolo. Nu există reguli. Dar trebuie să dai totul, pentru că altfel nu vei reuşi.

STEFFI GRAF: Mai ales acum. Se vede în toate sporturile, nu doar în tenis. Mulţi sportivi practicau mai multe discipline în copilărie. Beneficiau de faptul că jucau fotbal vara, iar iarna, hochei, de exemplu. Acum totul se concentrează asupra unui singur sport.

Dacă nu te implici 100% fizic, psihic... Tot mediul trebuie să fie ideal, altfel, e greu să ajungi în vârf.

ANDREEA ESCA: Cât de importantă e partea psihică în tenis ?

ANDRE AGASSI: E 100% fizic, 100% psihic, 100% emoţional. 300%, în total. Dacă-ţi lipseşte un aspect, e un mare dezavantaj. Am văzut mulţi oameni care aveau toate abilităţile, dar n-aveau...

ANDREEA ESCA: Concentrare.

ANDRE AGASSI: Capacitatea de a fi cât pot de buni sub presiune.

STEFFI GRAF: ...Să exceleze în clipele dificile. În acele momente magice, în punctele magice care hotărăsc meciul, trebuie să fii acolo, să nu te temi, să n-ai emoţii.

ANDREEA ESCA: Cum poţi face asta dacă ai probleme în viaţa personală ? Dacă resimţi presiunea presei.Cum poţi să te concentrezi ?

ANDRE AGASSI: Când ai dificultăţi în viaţa personală, asta e o evadare. Îţi oferă ceva...

ANDREEA ESCA: Poţi să foloseşti asta...

ANDRE AGASSI: Nu că ai folosi dificultăţile, dar...

STEFFI GRAF: E un spaţiu sigur...

ANDREEA ESCA: Găseşti ceva bun în dificultăţi.

ANDRE AGASSI: E ceva organizat. Liniile terenului sunt măsurate. Ce încerci să faci pe teren... Te concentrezi la asta. E aproape o eliberare. E un loc sigur.

STEFFI GRAF: Pentru că asta faci din copilărie, ţi-a fost mereu alături. A fost ceva ce ai făcut de milioane de ori. E ceva repetitiv. E confortabil. Te concentrezi şi uiţi de rest.

ANDREEA ESCA: Au fost momente în viaţă când aţi vrut să renunţaţi ?

STEFFI GRAF: Oh, da.

ANDRE AGASSI: Da, să renunţ... Am făcut-o de multe ori. Face parte din sport. Diferenţa dintre noi e că ea câştigă şi când se dă bătută.

ANDREEA ESCA: Vorbiţi-mi despre partenerii de ieri. Ce părere aveţi despre Simona Halep şi Andrei ?

ANDRE AGASSI: Au fost foarte răi cu noi. Ne-au bătut. A fost distractiv. M-a făcut să-mi doresc să joc mai mult, dar e greu la vârsta asta, când ai atâtea pe cap.

ANDREEA ESCA: Ai spus că terenul a fost dificil.

ANDRE AGASSI: Nu că era un teren prost. Era solicitant, foarte lipicios și aspru. Şi corpul se resimte. Spatele, genunchii... Dar e un teren folosit în toată lumea. Au adus unul în Las Vegas, Alcaraz a jucat cu Nadal într-un meci demonstrativ. Mă uitam şi mă gândeam că e un teren solicitant. Chiar şi ei se resimţeau. Alergi într-o parte, apoi te forţezi să revii. O simţi în corp.

ANDREEA ESCA: Cum vedeţi viitorul Simonei Halep ?

ANDRE AGASSI: Ştiu ce sper eu (pentru ea).

STEFFI GRAF: Cred că va fi frumos. Chiar şi ieri, am văzut cât de iubită e aici. A făcut tot ce poţi cere în carieră. I-am spus că e alegerea ei. E frumos să ai aşa ceva. Ai făcut totul, poţi să alegi dacă vrei să mai faci asta. Ştiu că fizic nu e uşor, e tot mai greu cu vârsta. Dar a făcut-o de atâtea ori, a demonstrat totul. A arătat cât de devotată e sportului. Toată lumea admiră asta. Plus latura ei emoţională pe teren... Cum trage de ea, se străduieşte. E ceva admirabil ! Vrea mereu să fie cât mai bună. Ea hotărăşte ce vrea să facă. Le poate face pe toate.

ANDREEA ESCA: Cât de importante sunt rivalităţile în tenis ? Cât de importantă e concurenţa pentru un jucător de tenis ?

ANDRE AGASSI: Cred că rivalitatea nu e niciodată garantată,

chiar dacă eşti cel mai bun din lume. E nevoie de multă magie. E foarte plăcut pentru un jucător, dar e foarte bine pentru sport.

Când doi oameni cu stiluri contrastante, două personalităţi contrastante... Dacă amândoi joacă la cel mai bun nivel, nu se ştie cine va câştiga. Amândoi joacă pentru a fi cei mai buni din lume. Am văzut asta cu Roger şi Rafa, eu şi Peter... Nu e ceva garantat, o apreciezi. De multe ori te inspiră.

STEFFI GRAF: Pentru mine... Eu am simţit că am avut norocul să joc contra lui Chris Evert, Martina Navratilova, Sabatini, Arantxa, Seles, surorile Williams. Am trecut prin mai multe generaţii, am trăit diferite momente în tenis. Mă bucur că am avut experienţa asta.

ANDREEA ESCA: Au fost jucători de care vă temeaţi ? Să vă gândiţi înainte de meci că va fi foarte dificil...

ANDRE AGASSI: Eu am avut. La început era Jimmy Connors. L-am cunoscut când eram copil. Lua totul foarte personal. Şiretenia, intensitatea... Stârnea publicul. Emoţional era dificil.

Şi mai e Pete (Sampras). Cu el era greu din alte motive. Nu te temi să joci, dar ştii că-ţi poate zbura racheta din mână. Chiar dacă jucam bine puteam să pierd. Uneori e vorba de nivelul de joc, alteori e vorba de personalitate. Uneori te temi pentru că nu-ţi place stilul lor. Sunt jucători despre care publicul nu ştia cât de dificili erau pentru mine, din cauza felului în care jucau.

Pierdeai sau învingeai, iar presa credea că ai avut o zi slabă.

ANDREEA ESCA: Ăsta e stilul lui..

ANDRE AGASSI: E un stil dificil pentru mine. Sunt multe motive pentru care să nu-ţi doreşti o partidă.

ANDREEA ESCA: Dar tu, Stefanie ?

STEFFI GRAF: La fel, cum spunea Andre, pe final, pentru mine era vorba de stil. Cineva ca Martina Navratilova, la începutul carierei mele, când erau multe jucătoare de serviciu-voleu... Eu aveam probleme cu slice-ul.

ANDRE AGASSI: Mi-aş fi dorit să am un rever cu două mâini...

STEFFI GRAF: Te încurcau. Dar asta te şi motivează să fii mai bun. N-am subestimat pe nimeni, mă aşteptam mereu la partide dificile.

ANDREEA ESCA: Poţi numi un jucător pe care-l consideri cel mai bun din istorie ? În opinia ta, desigur.

ANDRE AGASSI: E foarte greu să compari generaţiile. Dacă ne gândim la ce a făcut Laver, care a câştigat Grand Slamul de două ori, la şapte ani distanţă. Cum compari asta cu cineva care a câştigat 24 de turnee de Grand Slam ? Şi asta într-o generaţie în care alţi doi jucători au câştigat 20 şi 22 de turnee.

E greu de spus. Teoretic, ce a făcut Novak pare mai presus de oricine. Dar nu le-a câştigat niciodată pe toate patru în acelaşi an, ca Laver. E greu de spus. Ce a făcut Serena e incredibil. Atâţia ani ! Dar vremurile se schimbă, stilul se schimbă. Nu ştiu dacă e uşor să spui că un jucător e cel mai bun.

ANDREEA ESCA: Tu ce părere ai, Stefanie ? E şi o problemă de preferinţe personale, de stil, cum ai spus tu.

ANDRE AGASSI: ...Dar dacă e să fie un turneu pe toate suprafeţele, când toţi trebuie să joace cu ceilalţi iar şi iar, pe cine pariez ? Probabil că pe Novak. El joacă acum, şi stilul lui se potriveşte pe mai multe suprafeţe, împotriva adversarilor lui. Iar comparăm generaţii, iar asta e greu.

STEFFI GRAF: În tenisul masculin sunt jucători ca Nadal, Federer, Djokovic... Generaţiile mai vechi, ca Rod Laver. N-o să discut asta. Sunt recunoscătoare pentru cariera mea. Dacă mă uit la ce a realizat Serena, n-am decât admiraţie pentru ea. Durata carierei și stilul ei de joc - trebuie să recunoşti că e impresionant. Eu îi acord ei coroana.

ANDREEA ESCA: Vreau să ies un pic din lumea tenisului. Vă cunoşteaţi foarte bine de pe teren de multă vreme...

STEFI Nu prea.

ANDREEA ESCA: Dar ştiaţi unul de celălalt. Cum v-aţi cunoscut şi cum aţi hotărât să fiţi un cuplu ?

ANDRE AGASSI: Ne-am cunoscut prin tenis şi am hotărât să fim un cuplu, poate la fel ca tine. Eşti măritată ?

ANDREEA ESCA: Da.

ANDRE AGASSI: Cum aţi hotărât să fiţi un cuplu ?

ANDREEA ESCA: Dar noi nu jucăm tenis!

ANDRE AGASSI: Corect... Ea (Steffi) m-a urmărit peste tot.

STEFFI GRAF: “Cariera mea s-a sfârşit, am nevoie de un bărbat, îmi place el.”

ANDRE AGASSI: (râzând) Nu chiar. Eu mi-am prezentat perspectiva. Eram cucerit de felul în care făcea faţă problemelor. Le înfruntam şi eu în sport, iar ea o făcea atât de lejer, cel puţin din exterior. Mi-a atras atenţia ca persoană. Când am avut ocazia s-o conving că merit să petreacă puţin timp cu mine, am fost fericit.

STEFFI GRAF: S-a întâmplat rapid.

ANDREEA ESCA: Ai admirat-o mult ca jucătoare de tenis.

ANDRE AGASSI: N-aveai cum să n-o admiri. Dar şi pentru felul în care îşi făcea treaba.

ANDREEA ESCA: (către Steffi Graf) Deci și el te urmărea!

STEFFI GRAF: Nu, eu văd obsedaţii în altă lumină.

ANDREEA ESCA: Era unul bun...

STEFFI GRAF: Da.

ANDRE AGASSI: Toţi suntem atraşi de ce ne-am dori să fim. Eu voiam să fiu ca ea.

ANDREEA ESCA: E greu să te retragi din tenis când eşti atât de bun ?

ANDRE AGASSI: Nu. Deloc.

STEFFI GRAF: Nu, e o viaţă grea. Suişuri şi coborâşuri, partea emoţională e greu de controlat. E foarte greu să găseşti un echilibru. Eşti pe teren zilnic, încerci să fii cât mai bun,

să ai mintea limpede, concentrarea, îngrijirea...

Ziua e programată în jurul sportului. E un sport foarte singuratic uneori. Să spun că am dat tot şi pot să mă retrag a fost un moment foarte frumos şi l-am văzut pe el în aceeaşi situaţie.

ANDRE AGASSI: În viaţă contează să fii recunoscător. În tenis nu e niciodată suficient, pentru că o iei de la capăt, trebuie să fii tot mai bun. Nu poţi să trăieşti...

ANDREEA ESCA: ...Și să spui: "Gata, am reuşit."

ANDRE AGASSI: Da, nu ai niciodată sentimentul de relaxare. Eşti un perfecţionist torturat. Trebuie să fii tot mai bun.

STEFFI GRAF: Presiunea e zilnică, și e ceva la care renunți cu plăcere.

ANDREEA ESCA: Vă mulţumesc foarte mult. La mulţi ani (către Steffi Graf), pentru că a fost ziua ta. Ştiu că joci table, așa că vreau să-ţi fac un cadou.

STEFFI GRAF: Mulţumesc.

ANDREEA ESCA: E un set făcut aici. O să-ţi placă, dacă mai joci.

STEFFI GRAF: Jucăm, desigur!

ANDRE AGASSI: Ce tare !

ANDREEA ESCA: Mi-a părut bine. Ne vedem la Masterclass. Mulţumesc foarte mult.