Interviu cu Smiley despre vedete, biserică și America. "N-aș da România pe America"

Galerie foto

Deși pe pagina sa de Facebook este urmărit de peste 3,2 milioane de oameni, pe Instagram este urmărit de peste 1,5 milioane de fani, iar pe Youtube are 701.000 de abonați ... Smiley susține că nu se simte vedetă.

”Nu, nu m-am considerat niciodată. Nu am feeling-ul ăsta, că intru undeva și trebuie să intru undeva, să mă uit în toate părțile, să nu facă cineva o poză sau să simt că oamenii o iau razna când mă văd. Nu mi se întâmplă asta.” - spune muzicianul.

Întrebat de corespondentul Pro TV Vitalie Cojocari dacă în România există vedete, Smiley afirmă că noi avem doar ... oameni celebri.

Vitalie: Ce înseamnă vedetă? Smiley: ”Plec de la verbul a vedea și mă gândesc că e unul pe care-l vezi mult .. sau ceva. Sunt mulți oameni celebri, care sunt foarte vizibili, sunt foarte urmăriți. S-ar putea să fiu și eu unul dintre oamenii urmăriți ..”

Citește și

Interviu cu Dragoș Bucur. ”M-aș muta într-o țară ca Olanda. Românii nu prea zâmbesc”

Însă chiar dacă nu se consideră vedetă, Smiley recunoaște că atunci când apare în public este asaltat de fani, care vor să facă poze cu el. Iar uneori ... există și locuri neașteptate unde este rugat să facă selfie-uri.

Smiley: ”În București fac mai puține (poze, n.red.) decât în alte orașe. Dar fac, nu scap nepozat daca ies undeva, multe.” Vitalie Cojocari: Cele mai ciudate locuri în care ți s-a cerut să faci poze? Smiley: ”La veceu, la pisoar.” Vitalie Cojocari: Și cum a fost? Smiley: ”Zic, stai așa să mă spăl, să termin și eu. Nu vrei să ieșim? Să facem în bucătărie?”

Smiley este conștient de statutul său de artist celebru, de om ”urmărit”, așa cum îi place să spună, așa că atunci când nu are bstarea necesară să interacționeze cu fanii ... preferă să stea acasă sau la studioul de înregistrări.

Smiley: ”Eu am zis întotdeauna despre povestea asta, când nu mă simt în stare să fac față acestei situații nu ies din casă, nu ies din studio. Deci dacă nu mă simt în stare că pot face poze cu oamenii, că pot să stau de vorbă cu ei, că am răbdarea asta, nu ies. Mai am zile în care, vorba cântecului: în ciuda aparențelor mai am și zile când sunt trist. Mai am și zile în care simt că nu am răbdarea necesară sau că nu sunt în starea necesară să interacționez cu oamenii”. Vitalie Cojocari: Și atunci te izolezi? Smiley: ”Da. Acasă sau la studio.”

Una dintre piesele de succes ale lui Smiley a fost cântată împreună cu Doc și Motzu, se numește ”Pierdut buletin” și - de când a fost lansată, în decembrie 2015 și până astăzi - a înregistrat pe Youtube peste 8,8 milioane de vizualizări.

Smiley povestește că, din păcate, după ce a fost lansată această melodie, multă lume a crezut că el chiar și-apierdut buletinul.

”Din păcate pentru noi, ca și creaturi, Pierdut buletin a fost perceput fix așa. Adică oamenii au crezut că eu mi-am făcut o piesă despre faptul că mi-am pierdut buletinul. A fost o mare tristețe și pentru mine și pentru Doc să vedem că mulți dintre oamenii care ascultă piesa asta n-au înțeles despre ce e. Dar trag speranța că generațiile viitoare care au ascultat piesa asta și cărora le place, la un moment dat, le va rămâne în cap oricum, la un moment dat își vor aduce aminte de ea și o vor privi cu alți ochi.” - a spus Smiley pentru www.stirileprotv.ro..

Meseria de bază a lui Smiley este cea de economist, dar recunoaște că nu se pricepe la economie ... și nici la politică. 

Vitalie Cojocari: Economistul Smiley, ce părere are despre economia din România? Smiley: ”Băi, nu pot să spun că mă pricep la economia României, dar simt că nu prea o controlăm noi. Moga îmi zicea, eram cu Moga în mașină, zicea, bă, Mark Twain zicea: dacă votul nostru ar conta nu ne-ar lăsa nimeni să votăm. ” Vitalie Cojocari: Are dreptate Mark Twain? Smiley: ”Nu știu mă nene, sunt în ceață cu toată treaba asta, cu politica și cu economia.”

Smiley a fost în America și nu prea i-a plăcut acolo. Artistul spune că nu a fost încântat de atmosfera de autoritate supremă pe care o simțea acolo când vedea polițiștii și este de părere că americanii au reguli foarte stricte, care ... dacă nu sunt respectate ...se aplică sancțiuni dure.

Lui Smiley nu i-a plăcut nici mâncarea din America, astfel că nu ar s-ar muta acolo niciodată.

Smiley: ”Mâncarea americană nu-mi place.” Vitalie Cojocari: Adică fast-food-ul? Smiley: ”Fast-food-ul .. au ei niște mâncăruri grele cu sosuri, cu nenorociri. Nu-mi place neapărat mâncarea americană, au foarte multă prăjeală”. Vitalie Cojocari: Și atunci nu ai da România pe America? Smiley: ”Niciodată. Mâncarea românească nu ... Și oricum n-aș da România pe America. Viața în România mi se pare, nu ca și nivel de trai, nu mă refer la nivelul de trai, mă refer la cum ne simțim noi între noi. Mi se pare că românii sunt mai plini de viață, sunt mai neașteptați. Viața în România este plină de neașteptat. Viața trebuie să fie plină de surprize. În foarte multe țări din Vest viața este planificată pe următorii 30 de ani. Aici se lasă cu surprize.”

Surprinzător ... sau nu, dar Smiley este o persoană credincioasă, care se duce la biserică ori de câte ori simte nevoia. Cu toate acestea, el spune că lumea trebuie să înceapă să înțeleagă faptul că ”oamenii sunt diferiți”.

Smiley: ”Și bisericile astea, nu cred că s-au construit întâmplător. Cumva, rugăciunea colectivă e mai puternică decât rugăciunea individuală, de multe ori. Acolo oamenii au gânduri pozitive, așa îmi explic eu. Oamenii vin acolo să se roage pentru lucruri bune, pentru ei sau pentru alții. Și vibrația pe care ei o au e una bună. Nu cred că există oameni care se duc la biserică cu gânduri nasoale, să zică ceva rău despre ăla, despre ăla .. Adică așa ar trebui. Cred că acolo e un moment în care stai tu cu tine, cu Dumnezeu și vorbești cu el. Și ai un moment de liniște, un moment pe care ți-l dedici fix pentru asta, să stai tu cu gândurile tale, cu ce simți, cu ce vrei să ți se întâmple, cu ce ai vrea să se întâmple în viața ta, cu ce ești mulțumit, cu ce nu ești mulțumit. E un moment în care mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce ai și momentul în care te gândești ce ai putea să faci mai bine, cu ce ai greșit, pe cine ierți. Pe mine mă ajută, da. Bine, eu am momentele astea și dacă nu mă duc la biserică. Le am și așa. Cumva e foarte important ca oamenii să aibă credință, așa cred.”