„Era un miros îngrozitor de explozibil și de carne”. Povestea frumoasei adolescente care și-a pierdut un picior pe front FOTO

Galerie foto

Vehiculul militar în care se afla împreună cu doi colegi a fost bombardat în timp ce se afla pe front. La doar 19 ani, Rusya Danilkina și-a pierdut un picior.

Tânăra și colegii ei soldați se îndreptau spre orașul ucrainean Herson. Au auzit semnalul care anunță un bombardament îndepărtat. Apoi, sunetul de fundal devenise atât de asurzitor încât tânăra de 19 ani nu-și mai auzea propriile țipete. În câteva secunde, obuzele rusești au sfâșiat partea laterală a vehiculului militar în care se afla Rusya Danilkina. Așa și-a pierdut piciorul stâng.

„Era un miros îngrozitor de explozibil și de carne. Apoi am văzut sânge peste tot și părți din corpul meu în mașină. Mă țineam de genunchi și mi-am dat seama că nu mai aveam partea inferioară a piciorului”, povestește ea despre acea zi, conform DailyMail. 

Cum arată frumoasa adolescentă care a devenit un simbol al curajului vezi în GALERIA FOTO.

„Înainte de acel moment, întotdeauna am crezut că oamenii aflați în stare de șoc atât de mare nu simt durerea. Dar eu am simțit totul - o durere prea mare pentru a fi descrisă în cuvinte. Eram atât de speriată și îmi pierdeam controlul. Corpul îmi amorțea. Mi-am închis ochii și m-am pregătit să mor...”, a povestit tânăra.

Tânăra a fost transportată de urgență la spital de către medicii militari.

„Nu aveam nicio idee că voi fi suficient de puternică pentru a supraviețui, dar pierderea unei părți din mine m-a învățat să nu mai iau niciodată viața ca fiind de la sine înțeleasă', spune Rusya. M-am schimbat. Sunt mai fericită acum, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat”, a spus tânăra.

Ea a stat la un centru de reabilitare din Odesa, orașul său natal din sud-vestul Ucrainei. Tânăra a povestit cum i s-a schimbat viața după ce și-a pierdut un membru.  

„Atunci când vreau să-mi scot un pantof de la un picior folosindu-mă de celălalt îmi dau seama că nu pot să o fac. (...)La început nu am vrut să fiu în viață. Nu puteam accepta viața mea fără picior. Dar psihologul meu îmi antrenează creierul să accepte această nouă realitate”, a spus tânăra.

Curajul ei a transformat-o pe tânără într-o emblemă a speranței și a sfidării pentru ucrainenii aflați pe front.

„Vreau să arăt lumii puterea poporului ucrainean. Nu regret că am mers la război sau că mi-am pierdut piciorul. Cu câteva zile înainte de tragedie am simțit în inima mea că mi se va întâmpla ceva rău și cred că acest lucru s-a întâmplat cu un motiv”, a mai spus tânăra.

Voluntar pe front

Rusya avea 18 ani și locuia în Odesa când a izbucnit războiul. Mama ei, Svetlana, lucrează pentru departamentul de personal al armatei ucrainene, iar tatăl ei vitreg, Anatoliy, este comandantul unui pluton militar.

După ce a terminat școala, tânăra a aplicat fără succes pentru facultate. Ea se pregătea să devină tatuatoare.

„Nu știam cu adevărat ce vreau să fac cu viața mea până când țara noastră a fost atacată și am simțit o dorință puternică de a o apăra”, spune Rusya.

În aprilie anul trecut, ea a depus o cerere pentru a face voluntariat în armata ucraineană. A fost acceptată de un centru de serviciu militar din Zaporojie.

„Mi s-a permis doar să fac hârțogăraie - sarcini de birou, cum ar fi sortarea pașapoartelor soldaților. Părinții mei nu au crezut că natura muncii mele ar reprezenta un mare risc, așa că mi-au acceptat decizia", a povestit ea.

Tânăra era însă frustrată că nu era mai implicată în război.

„Am simțit că chemarea mea era să fiu și eu acolo și mi-am implorat comandantul să mă lase să mă alătur. El a spus că sunt prea tânără”, spune ea.

Rusya a insistat și în cele din urmă i s-a permis să se antreneze ca operator radio voluntar, monitorizând mișcările inamicului, aviația și atacurile.

A învățat rapid să folosească o armă, și-a impresionat superiorii, iar după o lună a obținut un post care este în general ocupat de bărbați. Turele ei de lucru se petreceau noaptea în tranșee.

„Eram într-o gaură în pământ, sub amenințarea bombardamentelor și a rachetelor de distrugere în masă. Eram în pericol și speriată tot timpul, dar m-am obișnuit cu acest sentiment", spune Rusya.

A filmat atacul în care și-a pierdut piciorul

În dimineața zilei de 10 februarie, ea și doi colegi voluntari au plecat spre Herson, în sudul Ucrainei.

Ea povestește că „erau vehicule inamice peste tot”.

„Am văzut noi găuri în pământ. Era clar că tocmai avusese loc un atac”, a spus ea.

Era în jurul prânzului când au fost prinși în bombardament.

„La început nu am înțeles ce se întâmpla. După ce bombardamentul a trecut prin mașină și m-a lovit, am țipat la colegul meu: "Ce s-a întâmplat?", pentru că nu voiam să mă uit. Nu pot descrie durerea. Mi-am dat seama după fața lui că nu a vrut să-mi răspundă. Apoi au început din nou bombardamentele", a povestit ea.

Cu telefonul în mână, aflată în stare de șoc, tânăra a înregistrat explozia și i-a trimis clipul fratelui ei.

Adolescenta a fost transportată de urgență la spitalul Chornobayivka din Hherson. Pierduse atât de mult sânge încât, își amintește ea, „doctorul a spus că am fost norocoasă - câteva secunde mai târziu și nu aș mai fi fost în viață".

„În acea noapte nu am putut dormi deloc. Nu mă puteam opri din plâns, atât din cauza durerii, cât și din punct de vedere mental, pentru că știam că mi-am pierdut piciorul”, spune Rusya.