Următoarea misiune NATO: găsirea unui nou șef. Klaus Iohannis, pe lista candidaților

Stoltenberg, fost prim-ministru al Norvegiei, este șeful NATO din octombrie 2014. Aliații i-au prelungit contractul până în septembrie 2022, lăsând astfel puțin mai mult de un an pentru a-i găsi un înlocuitor, scrie Politico.

Discuțiile oficiale abia au început, iar succesorul lui Stoltenberg este așteptat să fie prezentat la un summit al liderilor NATO de la Madrid la sfârșitul primăverii sau la începutul verii anului viitor.

Unii oficiali, diplomați și analiști spun că, după 72 de ani, este timpul ca alianța să își numească prima femeie la conducerea sa. Alții susțin că, având în vedere confruntarea continuă cu Rusia, selectarea unui est-european ar trimite un semnal puternic Moscovei.

Citește și

Summit NATO la Bruxelles. Poziție fermă față de China și o cooperare transatlantică mai puternică

Puneți laolaltă cele două imperative și trei nume trec rapid în topul potențialilor candidați: foștii președinți Kolinda Grabar-Kitarović din Croația și Dalia Grybauskaitė din Lituania și actualul președinte eston, Kersti Kaljulaid.

Această preferință pentru un fost lider național a dus la speculații recente despre fostul prim-ministru al Regatului Unit, Theresa May, ca potențial candidat.

Mark Sedwill, fost secretar de cabinet și consilier de securitate națională sub prim-ministrul Boris Johnson, a fost, de asemenea, considerat un potențial nominalizat pentru Marea Britanie la șefia NATO.

SUA, Germania, Franța și Marea Britanie sunt privite în mod tradițional ca fiind cei mai influenți aliați în procesul de selecție a secretarului general.

Dar, cu țările UE care formează o majoritate covârșitoare a aliaților NATO - 21 din 30 de membri, Marea Britanie ar putea avea dificultăți după Brexit în a obține sprijin pentru un post atât de important.

Și unele țări din UE, în special Italia, cred că sunt în cursă pentru ocuparea funcției de șef al NATO. Federica Mogherini, fost ministru italian de Externe și fost șef al politicii externe al UE, și-a exprimat anterior interesul, dar diplomații au spus că nu va avea sprijinul Washingtonului și că Enrico Letta, care a fost prim-ministru italian din aprilie 2013 până în februarie 2014, ar fi un candidat italian mai viabil.

Printre alți oficiali din Europa de Vest care ar putea fi incluși pe această listă se mai numără premierul olandez Mark Rutte și ministrul belgian de externe Sophie Wilmès, care anterior a fost prim-ministru în exercițiu.

Unii observatori consideră că alegerea unui secretar general NATO din țările baltice, ar putea fi văzută ca fiind prea ostilă față de Moscova, într-un moment în care președintele american Joe Biden încearcă să stabilizeze relațiile dintre Rusia și Occident.

Alte condiții care pot influența o decizie sunt dacă țara de origine a unui anumit secretar general îndeplinește obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare.

România este în acest sens un aliat NATO care îndeplinește condiția pragului de 2 la sută din PIB, oferindu-i astfel președintelui Klaus Iohannis șanse pentru funcția de secretar general, deși România ar putea fi privită ca un pic prea agresivă față de Rusia.