Un angajat constrâns să rămână permanent conectat la mobil a primit despăgubiri de 60.000 de €

Într-o decizie publicată la jumătatea lunii iulie, Curtea de Casaţie a Franţei a reamintit faptul că firmele trebuie să îi despăgubească pe salariaţii constrânşi să rămână permanent la dispoziţia lor, în virtutea Legii Muncii din 2016, transmite Le Figaro, conform Agerpres.

Stipulat de Legea Muncii, o iniţiativă a deputatei Myriam El Khomri, "dreptul la deconectare" a câştigat astfel o nouă bătălie cu companiile, în urma deciziei publicate pe 12 iulie de Curtea de Casaţie din Paris. Cazul i-a opus pe un angajat şi compania sa, o multinaţională cu acţionariat britanic, specializată în servicii de igienă dedicate firmelor. Promovat în funcţia de director regional al companiei Pole Sud Ouest pe 1 aprilie 2010, angajatul francez a fost obligat "să îşi lase telefonul în permanenţă deschis (...) pentru a răspunde solicitărilor primite de la subordonaţi şi clienţi" şi să poată fi astfel contactat în orice situaţie. Această obligaţie constrângătoare nu era considerată de compania britanică drept o "obligaţie de a face de gardă", care trebuie să fie compensată financiar sau prin zile libere.

"Or, obligaţia de a fi în măsură de a interveni pentru a îndeplini o muncă în serviciul companiei reprezintă o astfel de obligaţie potrivit articolului L12121-5 din Codul Muncii", a detaliat Sylvain Niel, avocat în drept social. Cu atât mai mult cu cât în Legea Muncii din 2016 obligaţia de a face de gardă nu mai include constrângerea pentru salariat de a rămâne la domiciliu pentru a fi la dispoziţia angajatorului său. Obligaţia de a rămâne "conectat" permanent la telefon în afara programului de lucru este de acum suficientă pentru a defini o perioadă "de gardă".

Din aceste motive, Curtea de Casaţie din Paris a tranşat în favoarea angajatului şi a condamnat compania britanică să îi plătească acestuia daune de 60.868 de euro.

"Garda", la jumătatea distanţei dintre odihnă şi muncă

"Un vid juridic rămâne totuşi în legătură cu perioada de gardă, care nu este considerată cu adevărat nici perioadă de odihnă, nici perioadă de muncă", a declarat avocatul Sylvain Niel. Deşi perioadele de permanenţă sau de gardă sunt despăgubite, ele sunt contabilizate în continuare în Franţa ca perioade de odihnă, "în contextul în care, potrivit Comitetului european pentru drepturi sociale (CEDS), asimilarea gărzilor cu timpul de odihnă constituie o încălcare a dreptului la o durată rezonabilă a muncii". Astfel, un salariat francez care face de gardă într-un weekend va trebui să îşi reia lucrul luni în cazul în care nu a avut nicio intervenţie, deoarece a avut astfel la dispoziţie două zile libere. "În cele din urmă, această decizie a Curţii de Casaţie apropie poziţia Franţei de cea promovată de CEDS", a concluzionat acelaşi avocat.